Panseuri grămadă

Viitorul, atît drăcesc umor!
Pleznește peste ochi.
Nu ți-am auzit
Plecarea

////////

În alt sistem de referință
Viața e o eternitate.
Am trăit, deja, mai mult
Decît istoria universului

////////////

Niște semințe de ieri,
Îngrijite pînă mîine
O șansă pentru
Amîndoi

/////////

Mai mult decît ochiul poate vedea
Dincolo de atom
Gîndurile despre noi
Amintirea ta

///////////

 Gravitația cade între spații largi
Adîncă, peste curgeri lente
Toamna arde tăcută
Sudoarea orgasmului mut

////////

Corzile universului
incertitudinea cuantică
Adîncimea necuprinsă
A suflării tale

///////

Newton a scris gravitația
urmărind o cădere
Mușcătura caldă pe sânul gol
Sălbatic erotism

/////////

Apusul, roșu peste tot
rușinat de pătura nopții
și de gesturile pitulate,
de răsuflarea icnită

/////////

Geografia se întinde
în lungul piciorului tău
despicătură între
interdicții

/////////

Uși între pleoapa lacului și
Pulpana de nor -
Atingerea veșniciei
Într-o bătaie de inimă

////////

Uneori, ni se întîmplă să fie toamnă.
Cîteodată, se întîmplă să aibă miros
De paie din claie și a stele

Din tot Carul Mare.

////////////

5 secunde
Cu ani în urmă, participam la un fel de conferință despre politici publice și strategii de nivel național. Participanți spălați și lustruiți, atmosferă intelectuală, lume luminată. După fiecare prezentare, participanții comentau, puneau întrebări, mă rog, o organizare lucrativă, menită să genereze pragmatism.
Am avut și eu o prezentare, ascultată cu interes și atenție. După aceea, moderatoarea secțiunii cu pricina a exprimat cîteva observații care contraziceau o parte dintre ideile mele. Am deschis gura să răspund, dar..... s-a deschis ușa.
O ușă mare și grea, cu balamale care scîrțîiau îngrozitor. Persoana care intra a deschis ușa cu grijă, ca să nu deranjeze, astfel încît scîrțîitul a fost prelung și îngrozitor. Toată lumea a întors capul să vadă ce se întîmplă, iar eu am rămas cu gura deschisă.
În acele secunde de scîrțîială am primit un răgaz care m-a învățat mai multe decît zeci de cărți despre retorică și arta de a avea dreptate. În timpul scîrțîitului am avut timp să mă gîndesc "din partea cealală a mesei". Am luat opoziția moderatoarei și am făcut-o a mea. Am avut timp să mă gîndesc că poate are dreptate și că ideile mele s-ar putea să nu fie infailibile.
În 5 secunde de răgaz am avut timp să nu-i dau dreptate și (aici este marea lecție) să pot formula contra-argumente pe care să le prezint cu calm și claritate.
În 5 secunde am învățat cum pot cîștiga o controversă prin renunțare la formulări agresive. Această lecție mi-o predau singur de atunci și caut, întotdeauna, 5 secunde de gîndire înainte de a răspunde, 5 secunde în care să înțeleg poziția celuilalt.
Desigur, nu reușesc întotdeauna să găsesc sau să folosesc aceste 5 secunde, dar, de cele mai multe, ori reușesc să gîndesc mai repede decît vorbesc. Uneori, în 5 secunde de gîndire renunț la o controversă și obțin un cîștig mai mare. Uneori, cel mai mare cîștig este părerea celuilalt.

//////////


Cîndva, în timp ce mă fluturam prin UK, am trecut să vizitez un amic. M-a luat cu mașina de la gară. La un moment dat am ieșit de pe drumul mare și am intrat pe un fel de drum de țară (asfalt, o bandă, printre terenuri agricole). Am mers pe drumul ăsta vreo jumătate de oră. L-am întrebat cît mai avem pînă acasă. Mi-a spus că sîntem, deja, acasă la el.
Casa lui este o casă de vreo 80mp. După prînzul extrem de simplu a început lecția de cultură și educație (nu cred că a știut ce-a făcut, dar pentru mine asta a fost).
Pe o bucățică de sticlă a ferestrei mi-a arătat scris, cu piatra unui inel, o strofă de amor, datată 1500 și ceva. Un strămoș al lui. Am vizitat biserica din sat. Ridicată de un alt strămoș al lui. Cîțiva oameni l-au salutat cu "Sir". L-am întrebat de ce nu i se adresează ca ceilalți, pe nume. Mi-a răspuns că este un "Sir". I-am replicat că și eu sînt un domn. A precizat că eu sînt doar "mister". El este lord și de aceea i se spune "Sir".

Aceea a fost prima mare lecție de simplitate și bun simț pe care am primit-o din partea unui lord din familie de lorzi britanici.
După aceea am mai avut de-a face cu ambasadori, parlamentari ai altor state, capete încoronate, mari afaceriști. Avînd termen de comparație pot afirma că mulți (prea mulți) dintre românii pe poziții înalte pe care îi cunosc (sau pe orice poziție de putere) sînt total lipsiți de educație, simplitate și bun simț.
Și mai este un mic detaliu. Mulți (majoritatea) acelor străini pot dovedi că au făcut ceva în viața lor. Ceva palpabil, concret, nu doar au facilitat sau au avut inițiativa facerii a ceva. Altfel spus, acei oameni pot dovedi că au pus cu mîna lor o cărămidă și nu doar au dat voie altuia să pună cărămidă. Poate să pară o diferență de nuanță, dar este o diferență de esență.

//////

De mult timp mă întreabă oameni care sînt regulile pentru una sau alta (depinde de domeniul în care discutăm în momentul respectiv). Pînă la un moment, căutam să răspund prin referire la norme și regulamente de natură juridică. Îmi părea că oamenii asta așteaptă.
De la o vreme încoace răspunsul meu este unul singur, indiferent de domeniu: bunul simț.
-comunicarea între autoritatea publică și cetățean este guvernată de bun simț
-organizarea și funcționarea unui muzeu este guvernată de bun simț
-funcționarea autorității legiuitoare este guvernată de bun simț.

Treptat, mi-am dat seama că în țara în care trăiesc lipsește bunul simț. Lipsește pe stradă, în birouri, în scara de bloc, între oameni, în păduri, în sate și orașe.
Bunul simț spune că nu te împăunezi cu indiferent ce titlu ai dobândit și indiferent ce poziție ocupi într-o ierarhie.
Bunul simț spune că petentul din fața este exact ca tine, atunci cînd te duci să ceri ceva.
și tot așa.....
De ce au plecat toți românii buni de muncă?! Unii dintre ei pentru a găsi bun simț.

//////

Doar dorintele adevarate se implinesc.
Ce? E truism?!
Este, dar e adevarat.
Si de unde stiu care dorinta e adevarata?!
Pai, o sa vezi ca s-a implinit. In restul n-ai crezut cu adevarat.

//////

În fapt de seară
Cețuri se-arătară
Învelită-n fum
Dincolo, plecă la drum