duminică, 18 noiembrie 2018

Privind doar înainte

Dădă Mița stătea, destul de mult, agățată
Cu mîinile și cu barba
Pe gard.
Ținea capul între două scînduri,
De ziceai că are urechi
De pisică lemnoasă.
Nici nu putea să se întoarcă
Încoace
Sau
Încolo,
Cum stătea, între uluci.
Se uita pe uliță numai
Înainte.
Așa vedea ce se întîmplă
În sat.
Fără să știe de unde vin și încotro
Se duc
Întîmplările și
Oamenii.
Cîteodată cred că nu știi dacă
Am venit sau am plecat
Din viața ta.
Mi-ar plăcea să știu că m-ai văzut
venind
Sau, măcar, că vei privi
În urma mea.

vineri, 16 noiembrie 2018

Un răgaz de nebunie

Între început și sfîrșit se află
Drumul
Nu știm cum ne va duce
Acolo.
Uneori, drumul trece prin soare
Și rîde
Cu lacrimi, adunate sub barbă,
Ca un prost.
Uneori, pe drum, găsim, bucăți,
Bucuria.
Aruncată, aiurea, de risipitorul
Timp.
Cu bucățile alea, construim, cam șui,
Un palat,
Să ședem, îl el, copii care se joacă
Înainte de iarnă.