Cu mîinile și cu barba
Pe gard.
Ținea capul între două scînduri,
De ziceai că are urechi
De pisică lemnoasă.
Nici nu putea să se întoarcă
Încoace
Sau
Încolo,
Cum stătea, între uluci.
Se uita pe uliță numai
Înainte.
Așa vedea ce se întîmplă
În sat.
Fără să știe de unde vin și încotro
Se duc
Întîmplările și
Oamenii.
Cîteodată cred că nu știi dacă
Am venit sau am plecat
Din viața ta.
Mi-ar plăcea să știu că m-ai văzut
venind
Sau, măcar, că vei privi
În urma mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu