Un răgaz de nebunie

Între început și sfîrșit se află
Drumul
Nu știm cum ne va duce
Acolo.

Uneori, drumul trece prin soare
Și rîde
Cu lacrimi, adunate sub barbă,
Ca un prost.

Uneori, pe drum, găsim, bucăți,
Bucuria.
Aruncată, aiurea, de risipitorul
Timp.

Cu bucățile alea, construim, cam șui,
Un palat,
Să ședem, îl el, copii care se joacă
Înainte de iarnă.