Ploi și gusturi

Plouă, printre miresmele de soc,
Pe lîngă adieri blînde de sînziene,
Un fel de lacrimi, calde, de noroc,
Și se-aude tăcerea-naltă de pricesne.

Liniștea dintre furtuni, albă binecuvîntare,
Învăluie trupul într-o pătură de gînd
Și-l adastă ca pe luna ce răsare
Să nască, iară, lumea, dintr-un cuvînt.

Dealurile mici respiră-ncet, înfiorate,
Peste vinele fierbinți, cu icnetul mut,
Așteaptă boarea care vine și străbate,
Hăul dintre ce va fi și ce încă n-a trecut.

Într-o lume atît de plină de nebuni,
Să simți viața e-o nebunie atît de mare...
Este doar o minciună între minciuni
Și un gust sec între-atîtea prea amare.