Nu
se apucase să-i explice ce-și aducea aminte, dar sigur nu-și
spălase creierul. Mai degrabă, își ferise creierul să nu se
murdărească cu gunoi din trecut. Amintirile lui erau praful care
apucase să se așeze pe pantofii atîrnați pe după gît, că de
scuturat, pantofii, nu îi scutura. Cînd se termina o bucată de
drum, își încălța pantofii, aproape curați, și mergea mai
departe. Creierul avea urme și cicatrici, cum ar fi avut și
picioarele, dar astea nu se vedeau, ascunse de pantofi. Dacă unele
cicatrici sau bube erau prea urîte, asta se vedea după călcătură.
O fi avut el pantofii curați, dar călca șoldiu, ca să nu-l mai
doară unde era lovit în tălpi.
..........
Uite-așa
un cuget îl zăpăcea și-i făcea sete de-o țuică, de-un uischi,
de-un coniac, ceva. Să bea și să uite
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu