Amintiri în cîș

Avea, bunicu', două căldări mari, din ăsta... nu din aluminiu... din alamă. Le punea în niște putini și punea între putină și cazan apă cu gheață și sare. În cazan, era un ax și avea o tijă cu mîner în afara putinii, cu roți dințate. Pe ax, în jos, era prinsă o paletă și învîrteai de mîner. Unu învîrtea, altu' dădea cu altă paletă, pînă să făcea așa cum trebuie. Așa să făcea, o dată, înghețata. Acu', sînt alte metode. Făcea cîte o sută de chile odată.
Cînd a vîndut al doilea cazan, pînă în Revoluție, am plîns ca un copil. Eram mare, terminasem liceul, făcusem armata, aveam și un copil...așa am plîns. Mama și acu' mai face înghețată. E bună, dar nu ca aia, că a zîs să să stîngă cu el.

Poveste spusă de un taximetrist severinean. (09.07.2016)

Poveste veche

Bunica a fost femeie, fată, frumoasă. O moștenim și noi, dar nici una nu-i ca ie. Una are ochii verzi, alta gropițele în obraji, alta pielea albă. Ei erau săraci și ea tare frumoasă. Nu să uită la bunicu'. Ei erau mai mulți, dar bogați, tare bogați după cum era atunci, găzdași cum să spune pe la noi. Bunicul era trecut de vîrsta însurătorii, dar ea nu să uita la el, că era frumoasă, zicea că nu-i trebe. Frații ei or luat-o și or dus-o. Or țînut-o închisă tri zîle în alt sat și după aia or luat-o și or dus-o direct la biserică ca să nu mai poată zîce ni'ca. Or vîndut-o frații ei. Or primit niște ghivoli și niște oi, ce or primit atunci. Ea nu i-o iertat niciodată. A mai trecut prin sat la soră-sa, peste trizăci de ai, cînd o murit mama lor. Niciodată nu i-o iertat. Și io, cînd trec prin sat, am așa... o senzație... nu mă simt bine.

 (17.07.2014)