Cu rouă pe giurgiuvele
și boabe de stele
clipind în colțuri
Pereții, senin din nopțile reci
Cu liniște picurînd
peste sfîrcuri
și șoapte.
Podeaua, adîncul cerului
din munții înalți
salteaua moale
a pieptului tău.
Neliniștea necuprinselor mări,
Albe de spumă
la maluri suave,
tavanul ne este.
Ușă n-avem.
Prea-deajunsă e lumea din cameră
S-o mai ținem închisă.
Ne împletim, da?
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu