pentru păstrare

din FB
///
Iluzia începutului se sparge
și curge,
lacrimă tristă

/////
 

23.11

Ochii negri, și vrăjiți de sînt,
N-au puterea să m-atingă.
Apărat de boală grea mă aflu,
Într-o lume de magie.
 

Vraj-aceea a murit demult,
Rîzînd cu hohot mut.
Prea adînc în genune mă scufund
Să privesc și să ascult.

//////////// 25.11
Cu aripile di-ntîi te-acopăr
Pavăză înaltă, spre cer ridicată.
Cu aripile di-ntîi te țin
Aproape, inimă caldă.

Cu aripile de-al doilea dezmierd,
Trupul și fața, firea ta, toată.
Cu aripile de-al doilea, alin
Umbra visului din clipa furată.

Te-nalț, cu aripile de-al treilea,
Spre norul din genunea cea albă.
Cu aripile de-al treilea nespusul
Îl tac, sudoarea din picurii salbă.

Mîinile... Cu mîinile căuc adun
Din ochii adînci, lumina grîului crud

///////////25.11
Cupolă de cleștar, dac-aș avea,
Te-aș ține în ea,
Ferită de timp, de vreme ferită,
Dulce ispită.

În lumea aceea, sub șoapta fierbinte,
Atingere cuminte.
Ca arcul întinsă, neasemenea dar,
Sub cupola de cleștar.

///////////26.11
Nimic n-a fost din ce n-a-nceput,
Frunza ce curge în primăvara ochilor tăi,
Toamna ce sîntem, buze fără sărut
E iarnă, iubito, și uitarea-i pe căi.

////////////26.11
A day to remember,
A life from November
Memory to forgive and forget
We've been there, never met.

///////////26.11
Frunză de-aș fi, să te acopăr, în lumea aceasta,
Cu atingere lină, din nou m-aș întoarce.
Frunză, nu sînt, căci asta mi-e soarta,
Să fiu o adiere care vine și trece.

Frunză de-aș fi, să te cuprind, în evul din vis,
Cu ardere calmă, din nou m-aș aprinde.
Frunză, nu sînt, căci asta mi-e scris,
Să fiu un gînd care se frînge.

//////////27.11
Ca un paing, mă întind,
Tu, liană, mă cuprinzi.
Pradă și prădător -
Ignorare și un pic de dor.

//////////27.11
Dumnezeirea, toată, dacă s-ar înălța,
N-ar putea să te ajungă.
O, nu, piedestalul tău nu e aievea!
Doar o imaginară stîncă.

Dumnezeirea e un simplu cuvînt,
Litere înșirate pe un nor.
Tu, în schimb, ești prezent ca un gînd
Înfipt pe urma unui zbor.

Ce-ar putea să facă dumnezeirea,
Cu o ființă așa banală?
Din tot ce-ar putea să-ți fie strălucirea
Ești gustul dup-o bacanală.

Nu voi un prinț sau etern învingător
Nici un măreț erou.
Pentru mine, doar, să fie-un zburător,
Păstrat de Dumnezeu.

 //////27.11.

Toamna vieții tale, toamna vieții mele,
Frunza aceea, pe care n-am cules-o,
Am privit-o cum curge prin
Primăvara umedă a ochilor tăi.

Oglindirea lumii întregi, caldă și vie,
S-a zvîrcolit, sub curioasă atingere.
Un geamăt ș-un icnet, tresărire și zvîcnet
Năprasnică dorință, pe margine oprită.

Toamna ce sîntem, frunza ce cade,
Ne scaldă-n tăcuta răbdare.
Nu ne cuprinde, nici nu ne arde
Iubirea, 'mară și dulce alinare.

//////29.11

Călătoriile cele mari sînt cele pe drumuri fără praf. În acele călătorii în care nu curge sudoare, nici sete nu-ți e, și nici foame. Acelea sînt călătoriile pe care le regreți fiindcă nu le-ai făcut și altfel, cu bătături, cu lacrimi, crampe de rîs și ură. Tot acelea sînt și călătoriile pe care le săvîrșești fără tovarăși de drum și din care, întotdeauna, te întorci.
Călătoriile cele mari sînt cele care îți strivesc mintea, sufletul și trupul și pe care le ți vei aduce aminte pînă la moarte.
Tu! Ai călătorit, vreodată?!

/////30.11
De piatră m-alătur și tac,
Prin tăcere îi caut mirarea,
Fruntea și ochii de rocă îi sap
Și-i tulbur, adîncă, visarea.

În piatră și pulbere mă-ntorn,
În veșnică, neutră, ființă,
Să tac, s-ascult și s-adorm
De ură și dor să nu am știință.

Cînd evii vor trece, cu aripa lor,
Peste suflet și carne și sînge,
Trăi-v-oi, ca piatră, sub zbor
De-ntrebare care se frînge.

 ///////30.11
Dar, pasărea-ceasta, ce patimă-o-atinge,
De se zbate-atîta-n 'nalt?!
N-are, pasărea-ceasta, carne și sînge,
Să cadă, după un salt?

Ce patimă, ce doruri o-alungă, în zbor,
Să țipe, să strige cu frică?
Ori, pasărea-aceasta, se 'nalță ușor,
Ca visul ce piere 'ntr-o clipă?

Pămîntul și oamenii mă prind și mă leagă
De aripi, de suflet și de picioare.
Doar mintea mai are putință-s-aleagă,
Să se ridice și să mă zboare.