Fără a fi analist politic sau economic, fără pretenții de istoric cult și răs-informat, am senzația că, trecînd de lipsa de profesionalism a majorității gutufanilor din presă (gutufanul este cel mai tîmpit dintre porumbei. E crescut și hrănit pentru carne și nu-și dă seama nici după ce i se rupe gîtul), se evită recunoașterea sau evidențierea fundamentului pur economic al confruntării cu terorismul (care termen a primit noi, extinse sau diferite înțelesuri în ultimii 50-100 de ani). Teroriștii care afirmă și despre care se afirmă că acționează din impuls religios sînt soldați într-un război economic. Voalul religiei este doar o tentativă de ascundere a unei realități și, nu în ultimul rînd, un concept "vandabil" din punct de vedere mediatic. La o adică, cum ar "vinde" un guvern oarecare implicarea într-un război economic?! O astfel de idee nu atrage sprijinul direct sau tacit al populației. În schimb, lupta împotriva teroriștilor religioși este un text cîștigător. Nu trebuie uitat că populația care primește un astfel de mesaj este o populație care a devenit mai sensibilă și mai interesată de foamete, irosirea resurselor, reciclare ș.a.m.d. În același timp, iarăși nu trebuie să uităm că aceeași populație este una care nu a fost secularizată în întregime și în totalitate. Cuvîntul religie "vinde" mai bine decît cuvîntul economic.
Unde au fost semnalate cele mai recente (recent în sensul de 25 de ani) incidente cu autori declarat religoși?! În zone interesante economic pentru cel puțin o parte dintre marile puteri (SUA și Rusia). Fie că este vorba de Georgia, Cecenia, Afganistan, Siria, Liba, Irak sau Nigeria, toate aceste locuri conțin vector economic de rangul 1: resurse naturale relativ ușor exploatabile. Nu avem astfel de incidente cu coloratură religioasă în America de Sud, dar acolo lucrurile sînt un pic diferite datorită costurilor asociate distanței.
Ceea ce vedem în ultima perioadă nu are de-a face cu religia sau credința (așa ceva a fost în 1972, la Olimpiada de la Munchen). Astăzi trăim în confruntări pentru controlul resurselor și, implicit, al banilor. Aceste confruntări sînt între SUA și Rusia. UE nu mai are de mult capacitatea de implicare în orice fel de confruntare de anvergură, estropiată fiind sub apărarea și efectele pe termen lung ale planului Marshall. În context, UE nu (mai) are capacitate de luptă militară, nu (mai) are, dacă a avut vreodată, capacitate de luptă în mediul electronic/informatic. Singurele capacități relativ interesante, dar insuficiente, sunt cele din lupta informațională. UE este prost plasată și din punct de vedere economic, fiind un producător/furnizor supus amenințării cumpărătorilor. Pare că lipsește din peisaj China. Nu lipsește. Este prezentă de pe poziția privilegiată a cumpărătorului care poate dicta prețul în piața globală. Dacă încetarea cumpărării produselor europene de către Rusia ar reprezenta o mare problemă, încetarea cumpărătorilor de către China ar însemna un dezastru. China stă și așteaptă cel mai bun preț de vînzare. La o adică, de ce să se implice într-o luptă, cînd poate ridica prada de război de pe front?! Japonia? Care Japonia? America de Sud.... este cam scumpă distanța pentru europeni... E un fel de rezervă a SUA.
Bref. Trăim un război economic pentru obținerea controlului resurselor (încă) ieftine și rapid de obținut. Sau o fi cineva care crede că mișcările zis jihadiste (proastă denumire, dar e un "cîrlig" bun) au crescut, generație spontanee, direct cu multe arme, făcute din comerțul cu nisip și cămile. Destrămarea regimurilor zis dicatoriale din Irak, Libia, Liban, Siria și mare parte din țările africane cu resurse naturale la preț mic a arătat lumii, din nou, diferența între țările națiuni (chiar dacă nu în întregime națiuni) și statele organizate arbitrar, peste mulțimi cu organizare socială tribală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu