Publicul / privatul față cu schimbarea

Înainte de a avansa în măruntaiele proceselor de schimbare (și ale managementului acestora) este necesar să înțelegem că există diferențe majore între sistemele instituționale de drept public și cele de drept privat. Aceste diferențe, mult prea frecvent ignorate de analiști și teoreticieni lipsesc de eficiență, în foarte mare parte, instrumentele, tehnicile și metodele utilizate de managementul schimbării și descrise în literatura de specialitate (frecvent străină, de origine americană mai ales și, la fel de frecvent, copiată și prost tradusă în literatura de limbă română).

O diferență majoră poate fi identificată în modul de manifestare al celor două sisteme. Sistemele de drept privat sînt adaptabile prin excelență (dacă nu sînt adaptabile, atunci dispar). Sistemele de drept privat sînt teribil de inerțiale, funcționînd ca și cum ar avea în adîncul lor giroscoape de mari dimensiuni. Cum un alt prilej, vom putea discuta și despre cauzele acestei realități, dar, aici, ne vom limita să enumerăm cîteva astfel de cauze. Una este existența și funcționarea organizațiilor de tip sindical. Lucrătorii, mai ales organizați în sindicate, au un apetit foarte scăzut pentru orice ar putea însemna pierderea unui anumit statut sau ieșirea din starea existentă (păstrează cît mai mult din status quo). O a doua cauză este mult clamata și legiferata stabilitate a personalului din administrația publică. Stabilitatea, în acest caz înseamnă imobilitate și osificare. Fie că este modelul francez, fie că este copia sa românească, stabilitatea în post/funcție/poziție anulează orice idee sau demers de punere în practică a meritocrației. A treia cauză este confunzia între profesionalizarea lucrătorului din entitățile de drept public și creșterea performanței profesionale a acestuia. Profesionalizarea lineară, fără o curbă ascendentă, nu oferă creștere. În rândul cauzelor se înscrie și fenomenele pe care le deservesc sistemele publice. Acestea sînt fenomene în primul rînd sociale, cu manifestare pe termen lung și foarte lung: crearea, creșterea și aferenta impozitare a averilor, viața de familie și viața socială în general, educația, securitatea și siguranța socială (inclusiv reflectarea în securitatea militară).

Față de sistemele de drept privat, sistemele de drept public sînt mult mai fragile în fața arbitrarului decizional alogen. O entitate de drept public se naște, se transformă sau moare ca urmare a unei decizii de putere din partea unei autorități superioare în ierarhia decizională, fără legătură reală cu viața social-economică din jur. Sistemele de drept privat, în schimb, au o viață și o durată a acestei vieți exprimate ca efecte ale unui complex cauzal multifactorial (manifestările pieței - concurenți, furnizori, clienți, tehnologie; conținutul legislației; viața sau moartea unei anume persoane etc.). Orice diagramă sau teorie găsiți în legătură cu viața organizațiilor, se poate observa ușor că exprimă viața organizațiilor de drept public.

Aceste două mari diferențe (pot fi și altele, dar în cele două enunțate se originează toate) impun diferențierea în abordarea schimbării organizaționale. Diferențierea este obligatorie fiindcă schimbarea se face în timp și prin interacțiunea mediului intern cu cel extern. Important este, totuși și critic, factorul timp.