Crimă și pedeapsă

În ultimii...vreo ...13-14 ani am putut intra prin mai multe universități (și alte unități de învățămînt) din Europa. Franța, Marea Britanie, Belgia, Finlanda, Turcia, Italia .....  În unele locuri era evident că mă aflu în clădiri pentru vizitele de protocol. În altele și nu puține, în schimb erau săli de curs absolut obișnuite. Dacă în unitățile de învățămînt, altele decît universitățile, dotările, să spunem contemporane, erau sau nu, în universități n-am întîlnit săli de curs care să nu aibă cel puțin computer videoproiector și acces la internet. Desigur, nu mă voi referi la aspectul general al spațiilor universitare, care este oricum, dar nu decrepit. Chiar și în universitățile cu o vechime mai mare de 150 de ani, vechimea clădirii era, mai mult, o sugestie și nu o realitate de sărăcie cu lustru.

Vizitînd spații universitare de la noi, impresia generală este una de ... cum să spun... inadecvare?! Vetust?! Primitivism?! Nu găsesc exprimări academice suficient de dure și sugestive. Desigur, am văzut și spații universitare decente, care seamănă cu ce ar trebui să fie învățămîntul academic al secolului XX. Nu, nu XXI, fiindcă mai e un secol pînă atunci. Sînt curios ce-or face profesorii care vor să ofere o exemplificare cu o pagină de internet sau să facă o demonstrație oarecare, care, fie și numai pentru economie de timp, s-ar face mai bine pe un ecran decît cu creta pe tablă.

În urmă cu vreo ....11-12 ani, m-a rugat un amic să îl ajut cu o corectură a testelor intermediare rezolvate de studenții lui de la o facultate de umanioare. Omul mi-a spus răspicat că testele alea nu sînt relevante pentru nota studenților așa că el este interesat mai mult să afle o opinie suplimentară. Am trecut prin jumătate din teste și l-am întrebat dacă studenții cu pricina o să ajungă la licență. Omul mi-a spus, senin, că da. Am insistat și i-am spus că, dacă ar fi după mine, studenții respectivi ar trebui întorși la liceu pentru motiv de analfabetism funcțional. Tot senin mi-a spus că pe el îl interesează ideile studenților, nu ce și cum sînt scrise ideile astea. Peste cîțiva ani, conducînd interviuri de angajare, am constatat că nu pot ignora ce și cum sînt exprimate, inclusiv în scris, ideile foștilor studenți, acum în căutarea unui loc de muncă. Între timp, am aflat că nu este etic să beștelești studenții pentru analfabetism, că nu este etic să constați, în public, deficiențele mediului universitar, că studenții trebuie trecuți pentru a fi păstrată "norma" de licențiați care asigură continuitatea unei catedre.

Peste o altă bucată de vreme, m-am confruntat cu foști studenți (în majoritate de umanioarea), acum salariați în instituții publice de cultură, bolnavi de un analfabetism funcțional cronic. La acest analfabetism funcțional, să zicem, "clasic", se adaugă analfabetismul funcțional "informatic". Redactarea și paginarea unui text, realizarea unor minime calcule într-un fișier de tip "Excel", căutarea informației în internet, comunicare prin e-mail.... toate astea și altele, la fel de simple, sînt aventuri sălbatice ale cunoașterii. Ca formator și șef de instituție de formare profesională mi se reproșa că un istoric, un etnograf, restaurator sau conservator nu trebuie să fie utilizator avansat de calculator. Întrebam de ce au venit la curs. Mi se spunea că pentru a învăța. Și atunci întrebam, din nou, dacă un dosar de restaurare sau clasare, dacă un formular de DOCPAT sau un formular de proiect se completează scris de mînă, pe hîrtie. Se lăsa tăcere.

Întîlnești aceiași foști studenți în administrațiile financiare (aici sînt un pic evoluați, fiindcă pot apăsa pe niște taste, ca să completeze cu cifre niște cîmpuri predefinite într-un formular), în ministere și alte entități din administrația publică. Întîlnești aceiași foști studenți (sau liceeni) în infinita listă a celor care nu vor reuși vreodată să facă rost de bani acordați de bănci sau europeni pentru simplul și banalul motiv al analfabetismului.

Ce am scris mai sus e crima. Pedeapsa este halul în care trăim.