Prea tîrziu să mai întîrzie

Scărpinîndu-se cu unghia degetului mare de la palma dreaptă deasupra perciunului de pe partea dreaptă a feței, Iftode se nedumeri. Adică că cum ar veni, ce mare scofală să tragi ca un bou toată viața ta și la coadă să nu rămînă decît niște stive de cugetări, zgîrieturi adînci peste mutra superficială a realității?! Uite, bunăoară el: la război n-a fost, că n-au fost războaie și oricum nu l-au încorporat, din cauza degetelor mici de la tălpi strîmbe, rășchirate în afara, de nu-i ajungeau niciodată pantofii și îi făcea pe comandă, aproape pătrați; la muncă grea sau la pușcărie n-a fost, nici măcar în vizită, cînd a furat din secție niște șuruburi și piulițe nu l-a prins nimeni, chit că el n-a dormit vreo trei luni, tot așteptînd să-l întrebe miliția ce-a făcut cu șuruburile și cu piulițele și să fie nevoit să desfacă măsuța din hol, făcută din profile de trei și cu două straturi de geam între care pusese poze cu nevasta și copiii, uite că nu l-a întrebat nimeni și el a rămas cinstit, neprins fiind; prime n-a luat, cel mult niște bătăi tovărășești pe umărul stîng și niște BRAVO, Zambilici! Ține-o tot așa!

Să fi fost soldat din ăla, din trupele speciale, să vină acasă cu soldă mare și să moară de necaz nevestele ălora ținuți sub papuc și trăind din salariu. Sau să fi fost afacerist! Afacerist din ăla puternic, cu avion pe acoperișul vilei, trăind pe o insulă, cu nisipul ca zahărul tos de mărunt. La cîte idei avusese.....ce mai afacerist ar fi fost! Dar uite, că s-a nimerit să nu-i placă să întîrzie la program și n-a apucat să se ocupe de nici una din ideile alea. Uite, cum a fost ideea să-i ajute pe alții să aranjeze prin casă. Cu talentul lui la ordine și aranjare, dacă ar fi făcut din idee faptă ar fi fost primul care să aranjeze casele altora. Ailalți, despre care mai vedea la televizor că le merge bine, au apărut mai tîrziu și n-ar mai fi avut ce face, după ce ar fi aranjat el toate casele puturoșilor. Sau ideea ailaltă, cu făcutul de cumpărături pentru alții...Găsise și un sistem: se ducea la clienți acasă, deschidea frigiderul și făcea lista de cumpărături funcție de ce aveau sau n-aveau în frigider. După aia nu mai era nevoie să mai treacă pe la clienți, că le-ar fi trimis tot ce aveau nevoie fără să îi mai întrebe. Și cu plata făcuse un sistem: primea banii pentru doi-trei ani în avans și cheltuia pînă îi termina. Cînd îi termina, dădea lista cu toate cumpărăturile, ca să fie, la dosar și primea alți bani. În felul ăsta nu deranja clienții îndoit: o dată nu îi deranja să întrebe ce să cumpere, a doua oară nu îi deranja să ceară bani. Dar și ideea asta se ofilise, cît el se se tot ducea să semneze condica ca să nu întîrzie.

Se poate ca toată chestia asta să fie de la întîrzieri. El nu întîrziase niciodată și de aia nu putuse să se ocupe de ideile pe care le avusese. Ăilalți, care întîrziau într-una, întîrziau fiindcă se ocupau de ideile pe care le aveau și uite că le mergea bine. Dacă n-ar fi fost prea tîrziu, s-ar apuca și el de întîrziat, și ar întîrzia așa cum se cade, că furase meseria asta de la ăilalți și știa exact cum se face întîrziatul ăsta. De atîta venit la timp, era prea tîrziu să mai întîrzie.