miercuri, 8 iunie 2016

Vizită în Arad

Pentru a doua oară în Arad, în mai puțin de un an. Și de această dată, tot ca turist de afaceri, cu timp puțin pentru plimbări, vizite și așa mai departe. Impresia generală este de oraș așa și așa, care a trecut prin spasmele și crampele pregătirii unui dosar pentru titlul de Capitală Culturală Europeană și a rămas doar cu un pic de febră musculară.

Nu sînt foarte sigur cu ce s-a înscris în competiție, or fi fost și alte lucruri decît clădirile vechi, frumoase, dar frumoase ca niște babe de pe care se scorojește fardul. N-am văzut bordeluri cu femei trecute, dar cred că arată ca zonele din oraș în care rezistă clădirile vechi. Am văzut cîteva clădiri care mi-au plăcut foarte, foarte mult, dar plăcuțele de monument istoric (acolo unde sînt) se limitează să anunțe că este vorba despre casă din anul cutare. În vreo trei locuri scria și numele primului proprietar. Am aflat că există și o citadelă, o fortăreață asemănătoare cu cea din Alba-Iulia, dar pasiunea și curiozitatea s-au ofilit imediat, uitîndu-mă pe un fel de hartă, care nu m-a lămurit nici cum pot ajunge la obiectiv și nici dacă se poate vizita. Sigur, aș fi putut întreba, dar, ca orice turist respectabil, am descoperit că nu mă descurc în limba localnicilor, așa că am simțit lipsa unor locuri din care să pot împrumuta pliante sau a unor hărți pentru orientare.

Revenind la arhitectură, una dintre clădirile mele preferate este cea de pe strada Cloșca, colț cu Gheorghe Popa de Teiuș. Mai este una, mai aproape de centru, pe bulevardul Decebal, în zona Bou Roșu. Desigur, mai sînt și superbele construcții din piața aflată în spatele Teatrului Ioan Slavici. Din păcate, toate aceste construcții se află într-o gravă stare de degradare, iar fără intervenții urgente, o să fie construcții fără față. M-a și amuzat, trist, existența unor tăblițe prinse pe clădiri: ATENȚIE CAD DECORAȚIUNI! Am apreciat că avertismentul este o evoluție a avertismentelor care se referă la banala tencuială.

M-am plimbat și pe malul Mureșului, amenajat ca parc. Liniște și cam atît, deși, pentru o faleză, așa cum e botezat malul, liniștea ar fi putut fi mult mai ... liniște. La o adică, falezele sînt niște mai ... înalte, nu?! N-am avut timp să intru în muzee sau lăcașe de cult, fiindcă afacerile se termină cam o dată cu programul acestora. În centru, în apropiere de hotel Continental, există niște cîrciumi cu terase și cam atît. De altfel, m-a surprins lipsa totală a unei zone pietonale, care să-ți permită să zaci la o terasă și să sugi o zeamă, ceva.

Știu că orașul are o industrie care funcționează, dar cred că banii municipalității se transformă în vuvuzele pentru echipa de fotbal și ce sport mai au acolo. Respingerea candidaturii mi se pare perfect întemeiată, deoarece indiferent cu ce s-o fi lăudat că vor să facă, toate chestiile scrise nu putea fi decît scrise, fără legătură cu realitatea.

Pe de altă parte, orașul creează o impresie plăcută de liniște, poate și datorită înfățișării relaxate a oamenilor, lipsite de crisparea și întunecarea pe care o vezi în București sau în alte orașe din sud și est. Cît m-am plimbat, am apucat să mă întreb, de cîteva ori, dacă orașul ăsta n-o fi ca satul din poveștile cu Păcală, în care nu sînt decît femei și majoritatea frumoase. O dată în plus, se simte lipsa unor terase, care să permită statul la priveală, pentru vitaminizat retina.

Una peste alta, un oraș plăcut, nu excepțional, dar pe care oamenii nu și-l asumă. Doar îl populează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu