Ne apucăm de treabă. De dat jos a fost simplu (sau aproape simplu, fiindcă la tavane s-a lăsat cu sudoare). Cînd a fost să punem la loc, a început valsul. În primul rînd, materialul de bază: pămîntul. Ce fel de pămînt? Cît de lutos, cît de nisipos, cît de mult? Ajungem la un capăt și lucrăm cu pămînt lutos, folosit, cîndva pentru cărămidă și plăci de teracotă (un cîndva aproape istoric, că nimeni nu mai știa cine făcea teracote în sat). Punem pămîntul așa? Nu. Îl amestecăm cu cînepă. N-avem cînepă bună pentru asta, că ne trebuie puzderii, nu caier folosit de instalatori. Cînepa nu se mai cultivă de ..... foarte mulți ani pe acolo, de mai mult de o jumătate de secol (adică două generații). Punem lînă. De care lînă? Păi, din aia tunsă, nespălată, nescărmănată și nedărăcită. Avem? Din asta avem, că-i dau ciobanii foc sau o aruncă pe ogașe. Cîtă punem? Puneți și vă spun eu cînd să nu mai puneți. Ce mai punem? Pleavă. N-avem, că la noi, pe munte, nu prea crește grîul. Nici secara. Nici ovăzul. Nici orzul. Punem fîn, că din ăsta avem. Da' tocătură rămasă după clăi aveți? N-avem. Dacă știam, adunam astă-primăvară, cînd am terminat clăile. Bine. Tocăm fîn. Cît tocăm, cît de mărunt? Tocați pînă vă spun eu să nu mai tocați. Nu mai mare de un deget. Mai punem ceva? Ne mai trebuie niște nisip, ca să lege. Și niște var pentru tavane, Păi, var nu ne trebuie doar pentru văruit? Nu, ne trebuie și să facm amestecul pentru tavane. Și nisipul? Ne trebuie ca să nu crape pămîntul. Cît nisip? Adu', să fie! De care? De la baltă, de pe undeva... niște nisip să n-aibă pietre mari în el. Și var? Cît, de care? Var pastă, din ăla din piatră arsă, nu praf de la sac, ar trebui vreo... cum îl aveți? La pungă de 5 kile. Cît aveți? Vreo...10 pungi. Mai primiți? Dac-o avea băiatul ăla, pe la Gorj.... Bine, luăm ce aveți. Ce mai punem? Am auzit că se puneam balegă. Mi-a spus bunica. Ți-a spus și de care? Păi.... Bine! Cîte balegi ai văzut de cînd sîntem în sat? Numai ieri vreo 5. Și azi?! Păiii....
La două treimi de fațadă de casă (nu prea mare, dar nici mică) au intrat vreo 5-6 căruțe de pămînt (la a doua casă, am schimbat transportatorul și ne-a adus două care (tot căruță era, pe pneuri, dar mare, trasă de doi cai)) și vreo două-trei căruțe de nisip. Ne-ar fi trebuit mai mult, dar nu mai era (nici nu prea era bun, că era sortat și spălat. Nici pentru mortar cu ciment nu cred că era prea bun. Timp n-am avut să cotelesc pe baltă să găsesc nisip mai bun). Lînă... nu mai știu, niște saci buni, vreo 3. Fîn? Ăsta nu l-am măsurat, dar am băgat cît ar fi mîncat un cal într-o săptămînă de iarnă.
Ne-am apucat de aruncat pămînt pe perete. Udă-l, că nu ține altfel! Cît? Să fie ud bine. Nu așa, că alunecă tot! Dă tare! Mai tare! Sare! Dă tare! Aruncă-l adunat, nu așa împrăștiat, că de aia sare! E prea moale! Mai pune pămînt, mai pune nisip, mai pune lînă, mai pune paie... Jucați-l bine în picioare! Hai, să se amestece! Nu stă pe tavan.... Scuipă! Poate ține!
Dacă ar fi să mă apuc, din nou, de treaba asta, aș pregăti din timp cele trebuincioase. În primul rînd, balega. Nu știu cum, dar ar trebui adunat cam un an prin sat balegile de cal. Merg și alea de vacă, dar proaspătă se adună greu, iar pînă se usucă o mănîncă goangele (niște scarabei, dar nu ca ăia din filmele cu mumii). După aia aș aduna ce rămîne după ce termină oamenii clăile. Pînă să mă apuc de treabă, aș aduce nisip de rîu, să nu fie prea curat, să mai aibă humă prin el. Pietricelele le-aș cerne. Pămîntul l-aș ține la muiat măcar vreo două zile, ca să să sfărîme bolovanii mai tari. Cît aș aduna balega, aș tocmi un vărar din Podiș să-mi ardă o varniță de var și să-l las la stins peste iarnă. Poate să și degere un pic.
Cred că aș putea face toate astea, mai puțin partea cu balega. Nu mai sînt cai. Nu mai sînt nici vaci. Ar trebui să vorbesc pe la cîmp, pe unde au cirezi, să adune ăia balega uscată. Sau cu niște oameni care țin cai, dar și acolo, să mi-o adune curată, fără prea multă mizerie. Chiar și cu varul m-aș descurca. La o adică, aș ieși și mai ieftin dacă m-aș duce să ajut la ars varul (să spargi lemne, să le bagi în cuptor... nu-i ușor).
Mă gîndesc că dacă aș putea să fac toate astea vreo 4-5 ani la rînd, poate ar da drumu' la mai multe varnițe prin Podiș, că ar fi cerere. Poate nici n-ar mai tăia pădurea la ras, că ar folosi lemnul bun pentru case și pe ăla mai rău pentru ars var, pentru încălzit. Cred că ar fi bine și pentru ăia cu vite mari... ar mai cîștiga un ban din vîndut balega. Cine știe, poate s-ar apuca oamenii să pună iar cînepă.... Mai știi?
PS Am avut noroc că n-a trebuit să facem vreo reparație la lemne. Acolo trebuie știință, nu glumă! Nu merge nici la ghiceală, nici la știute din auzite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu