Iar acestea se vor scurge în neant,
Cît de multe, în răbojul vieții tale,
Bune ai avut, te apuci de numărat.
Munca zilelor și odihna dintre ele,
Se-întîmplă, uneori, într-o furtună.
O singură întrebare din toate cele
Cîte ar putea, o viață, ca să pună.
Piatră, frunză ori goangă dac-ai fi
Din acest eres n-ai fi ajuns să suferi.
Viața și timpul-ar fi trecut fără ca să știi
Fără bine, rău, făr-a lua, făr-a oferi.
Ș-atunci alergi, plîngi, chiar omori,
Cătînd să ai, să fii sub această vorbă.
Făr-a știi că-ntr-ale vieții rare comori
Fericirea-i o nebună, himeră orbă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu