Haina pe care am primit-o și o numim
Viață. Un veșmînt pe care-l căpătăm
Și, prea rar, pentru asta, ne uimim.
Probabil, asta ni se întîmplă fiindcă
O cerem să fie, încă înainte de a fi.
E dar sau blestem, zar pe care-l aruncă,
Hazardul ori Dumnezeu? Nu putem ști.
Nu știm nici măcar ce să facem cu ea,
Doar este, o avem fără ghid de utilizare.
Cînd aflăm, ne-a dat tot ce putea să dea,
Iar neantul ne soarbe ultima suflare.
Nașterea e improbabilă spre infinit,
Certă absolut, dintre toate, moartea
Rămîne. Între ele, totul este împărțit:
Respirația, sexul, întreagă zbaterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu