Zic unii că singurul guru european în domeniul marketingului este Geert Hofstede. Deși inginer, a ajuns vestit pentru Teoria Caracteristicilor Culturale (Cultural Dimensions Theory - asta, ca să știi ce să cauți). Nu o să rezum sau copiez informații despre această teorie (e temă de studiu pentru tine). În schimb, o să aduc elementele acestei teorii în domeniul culturii, cu posibilele aplicații pentru cultura instituțională din România.
În mod intuitiv, empiric sau imitativ (fiindcă nu avem acest subiect abordat coerent), cei care lucrează în domeniul cultural sînt conștienți că, din punct de vedere cultural, nici populația României și nici populațiile comunităților administrative componente nu sînt omogene. În mod obișnuit această lipsă de omogenitate este privită extrem de grosier:
-oameni din mediul urban vs. mediul urban mic vs. mediul rural;
-copii (6-14 ani), adolescenți (14-20 de ani), tineri adulți (20-30 de ani), adulți (30-50 de ani), seniori (+50 de ani)
-și cam atît.
În general, aceste categorii sînt abordate și înțelese tot grosier, frecvent, pe baza unor mituri urbane sau sub influența unor cercetări efectuate în alte țări/culturi. Invocîndu-se diferite motive (cel mai recent și infantil fiind GDPR), nu sînt luate în considerare și, pe cale de consecință, nici cunoscute aspectele culturale ale altor tipuri de grupuri și nici cele din interiorul grupurilor enumerate mai sus. De altfel, nu sînt operaționalizate nici studiile de psihologie socială ale unor autori români, despre români (a se vedea extrem de interesantul studiu al lui Daniel David).
Cele de mai sus sînt doar cîteva dintre concluziile mai multor șiruri de discuții, din ultimii 10 ani, cu un număr destul de mare de manageri ai unor organizații culturale. O parte dintre ei, nu foarte mulți, fiind implicați direct și nemijlocit în activitățile organizațiilor pe care le conduc, intuiesc existența unor caracteristici culturale ale comunităților umane în care își desfășoară activitatea. Ceilalți, care doar ocupă posturile de manageri, n-au avut a-mi spune ceva relevant (banalități și truisme cunosc și eu).
De ce-s importante elementele teoriei amintite mai sus? Fiindcă, atunci cînd sînt cunoscute ȘI operaționalizate, managerii și echipele lor pot dezvolta și implementa acele activități care să fie relevante pentru membrii comunităților în care funcționează. Un singur exemplu: o doamnă manager de muzeu îmi spunea că una dintre dificultățile cu care se confruntă în comunitate este că, din punct de vedere cultural, patrimoniul organizației pe care o conduce simbolizează sărăcia. Asta este o informație extraordinar de importantă, dar lipsește ceva: transformarea în oportunitate, cu utilizarea instrumentelor psihologiei sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu