Interacțiunea noastră cu universul înconjurător se petrece în creier. În creier se întîmplă totul. Acolo întîmplă totul. Nu în parc, nu la masă, nu în pat și nici în fața televizorului. Simplificînd teoria foarte mult, ceea ce se întîmplă în creier are la bază o unică finalitate: obținerea plăcerii. (Fără că această afirmație să aibă a face cu hedonismul - curent filozofic.) La limită, chiar și atunci cînd creierul este în căutarea resurselor necesare supraviețuirii biologice a organismului din care face parte, supraviețuirea biologică fără plăcere duce la apariția unor probleme grave și, în cazuri extreme, la moarte.
Probabil te întrebi ce-i cu această introducere. Ceea ce oferă cultura nu are legătură cu supraviețuirea organismului, ci cu plăcerea, respectiv cu plăcerea, să spunem, estetică. Cultura oferă (ar trebui să ofere) o stare de bine "superioară", unde superior este diferit de gustos vs. scîrbos (gustos fiind o plăcere de bază, inferioară). În alte cuvinte, plăcerea oferită de cultură este relevantă atunci cînd plăcerile de bază au fost "rezolvate".
Din nou, simplificînd foarte mult, toate plăcerile sînt procesate în cam aceleași părți ale creierului, care formează sistemul limbic. Componentele sistemului limbic sînt unele bazale, comune tuturor mamiferelor (vertebratelor în general), dar ele procesează informații venite din alte zone ale creierului. În cazul omului, părțile din creier specifice acestuia, care formează neocortexul, procesează informații specifice care pot fi subsumate culturii sau stimulilor estetici. (există și alte vertebrate cu neocortex, dar nu știm prea multe despre tipurile de informații pe care le procesează).
Cele de mai sus (acceptînd simplificarea extremă a teoriei și descoperirilor din neuroștiințe) ne duc către ideea potrivit căreia plăcerea estetică (de factură și origine culturală) concurează cu alte forme de plăcere pentru a avea acces la resursele de procesare din sistemul limbic. De ce e important acest lucru? Fiindcă în sistemul limbic este secretat hormonul plăcerii sau al fericirii - dopamina. Prin urmare, prin starea de bine indusă de experiența culturală înțelegem generarea de dopamină în sistemul limbic.
Experiența culturală este diferită de experiențele olfactivă, tactilă sau gustativă (care-s critice pentru supraviețuire, făcînd parte din ultimele linii defensive ale organismului) fiindcă presupune două lucruri "complicate". Primul: experiența culturală este percepută prin intermediul a două categorii de senzori - vizuali și auditivi (ceilalți senzori avînd roluri secundare și/sau limitate). Al doilea: senzorii vizuali și auditivi sînt extrem de "aglomerați", sînt permanent activi și funcționali și sînt, în egală măsură, senzori cu "bătaie lungă".
Adăugăm la cele de mai sus încă un aspect: experiența culturală presupune procesări superioare ale informații, procesări de nivel conștient, specifice oamenilor (din nou, simplificăm foarte mult, fiindcă și alte animale cu sistem nervos centralau reacții "de plăcere" cînd supuse stimulilor muzicali). Altfel spus, percepția stimulilor culturali nu are o legătură "directă" în sistemul limbic. Întîi trebuie să ne gîndim dacă ne place sau nu ceva.
Să mai adăugăm un palier al discuției: stimulii auditivi au prevalență asupra celor vizuali. Asta fiindcă (tot simplificînd), părțile din creier responsabile cu auzul se dezvoltă înaintea celor responsabile cu văzul. De aceea, avem o memorie auditivă care începe încă din timpul vieții intrauterine.
Fiindcă, foarte probabil, nu mai poți să-ți concentrezi atenția asupra subiectului, o să închei cu următoarele:
-Detalii despre informațiile de mai sus sînt disponibile atît în internet cît și în cărți tipărite. Caută despre neuroștiințe, neuromarketing, despre funcționarea creierului, despre dopamină și alți hormoni ai plăcerii.
-Dacă vrei ca oamenii să vină în muzeu, într-un sit arheologic, la un spectacol sau să împrumute/ citească o carte, încearcă să afli cum poți să-i "pocnești" în sistemul limbic, astfel încît să le placă. [Am cîteva idei despre "cum", dar activitatea mea nu oferă cultură.]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu