Acestei lumi, câteva ceasuri și le-am
Întins, cît pentru altă lume, un veac.
Un fulg și un strop, agățate pe ram.
Aș fi privit focul, cum pîrîie în gura
Sobei, cu văpaia atîtor veri și-atîtor
Sori, dar altcum am simțit arsura.
Din acest tărîm, fumul către nor.
Rămas afară, m-am învelit, cumva,
Cu liniștea, rămasă mică, peste umeri
Ș-am privit cum se stinge, din zi, lumina.
Bucuria apusului printre tăceri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu