Cum a fost și s-a așezat,
Cu azi încerc să mă împac,
Iar mîine e un vis îndepărtat.
Din ieri, liniștea am luat,
O țin, cu ea să mă îmbrac.
Mîine o să spună că e de furat
Îl ignor și, astăzi, tac.
Cotropit sub, rece, liniștea,
Mă întind, pentru un veac,
Să dorm ș-apoi, abia,
Sub soare să mă mai nasc.
Prin evuri, de uitare, alungat,
Alerg, sub cerul larg.
Totul e spus, este strigat
Cu șoapta de zîmbet drag.
Sub iarnă totul e cald
Și verde și viu ș-adevărat
Ca visul născut din alb,
Un mîine care s-a întrupat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu