Fierbinte, iarna

Ninge torid, cu sălbaticia unui veac de însetare.
Dacă n-aș ști că neaua-i rece, m-aș arde
Fluture nebun, călărind lumina pe înserare.
Așa, mă-ntorn și ma depun, fulgul care cade.

Prin iarnă mă strecor, alerg peste nămeți,
Acum, abia, curge lumea în matca ei,
Universul, tot, e larg, n-au mai ramas pereți
Măreție este, în tăcerea fulgilor grei.

Hujmite-au fost, zile, nopți, clipe infinite,
Cu-ntuneric, gri, alb-negru, nesfîrșite ploi.
Rîd, cu hohot mare, sub poalele albite
Viu mă aflu cînd, fierbinte, iarna e în toi.