Duminică nu. Rămîne pentru alte bucurii.
Luni și vineri, numai dacă-s de harți,
Altfel, ar fi oprite, aidoma miercurii.
De fapt, sîmbătă poate fi cînd vreau,
Chiar și noaptea, dacă ziua nu-i destul,
Cînd dorm, rîd, chiar și cînd beau.
Celelalte zile nu și-ar mai avea rostul.
În acest fel, lumea ar rămîne o singură zi.
Și timpul s-ar mulțumi cu un singur loc,
Un fel simplu pentru același fel de a greși
Ori pentru a trăi totul ca într-un joc.
Gîndul nu-mi este la actul demiurgic,
Nici la puteri mai înalte de banal.
Profan, ar fi mai mult un act liturgic,
Înțelegere a ce rămîne pînă la final.
Unica zi și unicul loc, neantul nedefinit,
Pentru toată trăirea și toată simțirea.
Atît ar trebui, pentru-ntregul infinit,
Pentru răspunsul la toată uimirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu