Așternute în urma pîrjolurilor mocnite,
Strat care sufocă gînduri și cuvinte.
Cioturi mai răsar, de porniri țicnite.
De-ar fi fost surcele, sub cenușă,
Ar fi rămas jar și-ar fi fost cărbuni,
Dar nu-i decît o stare care-năbușă
Vise, dorințe și-aprige pasiuni.
Fumul cenușii, în forme acvatice,
Așterne, tăcut, mincinoasă părere
Peste ceasul de piatră, ore hieratice,
Din viitor, căzute, calpe litere.
În tăcere, cimitirul acesta va muri,
Cu toate neuitările prinse într-însul.
Viața trecută din alte vremuri
Carte, din care se uită și cuprinsul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu