vineri, 9 februarie 2018

Visele nu sînt realitate

Dacă n-aș avea îndoieli, tăcerea ar fi plină
Cu răspunsuri, adevăruri și locuri stabile.
Așa, găsesc întrebări și un pic de uimire,
O strălucire înaltă, peste lumea de lumină.

Între văile-acestea e o culme-atît de-ngustă,
Respirație iute, între două șoapte mirate.
O sorb, apă vie, în visele pastel, colorate,
Desene efemere peste lumea cea vetustă.

Sclipirile se sfarmă și cad, peste privirea
Caldă și-mbietoare, promisiune interzisă.
Sigură, rămîne clipa, în amintire scrisă
Dintre toate, uitată, fi-va, singură, simțirea.

Îngrop zîmbet și dramul palid de bucurie,
Mă plec, sub reguli, a dori și nu se poate,
Trăiesc fărîme vagi din trăirile toate
Din ce n-a fost, nimic n-ar putea să fie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu