Mărturisesc că nu pricep nimic, poate fiindcă, oricum, fiecare zi de mîine este diferită de fiecare zi de azi sau de ieri, așa că.....
În schimb, pot constata, deloc surprins, surprinderea și neliniștea multor oameni și, mai ales, manageri ai instituțiilor publice de cultură. Starea de criză din prezent a evidențiat o serie de capacități latente ale acestor instituții, dar și o serie de adevăruri a căror realitate va fi dureroasă.
Încerc un inventar:
1.Aproape că nu există activitate culturală (ceea ce arată instituția de cultură, în mod nemijlocit, direct, publicului) care să nu poată fi realizată și oferită prin intermediul instrumentelor societății informaționale: spectacole oferite prin youtube, expoziții virtuale, cărți scanate etc. etc. etc.
2.Afirmația de la punctul 1 ne duce la concluzia că, iată, instituția avea instrumentele minime necesare, dar nu le folosea, clamînd, în același timp, că nu le are. Ei bine, le are. Nu sînt perfecte, nu sînt toate, dar sînt suficiente pentru ca activitatea să continue.
3.O altă concluzie a afirmației de la pct. 1: salariații instituțiilor au competențele minime necesare pentru a realiza acele activități pentru mediul virtual. Desigur, nu-s perfecți, nu-s exact ceea ce trebuie, dar sînt suficienți pentru ca activitățile să fie realizate.
4.Trist și dureros, în același timp: numărul de oameni care să realizeze multe dintre sarcinile obișnuite poate fi mai mic decît credeam. Eventual, incompetenții, inutilii, sinecuriștii de pînă mai ieri pot fi îndepărtați. În mod deloc surprinzător, viitoarea criză economică nu va face decît să confirme că managerii nu au scăpat de balastul uman fiindcă nu au dorit, cu adevărat, acest lucru. În această perioadă devin interesante numeroase articole necunoscute din Codul Muncii. Amintesc doar două instituții juridice: șomajul tehnic și suspendarea CIM prin acordul părților.
5.Recalificarea oamenilor devine o soluție extrem de reală și utilă pentru activitatea în universul virtual. Trecerea în acest univers nu înseamnă mai puțini oameni, ci, doar, o altă utilizare a lor..
6.Telemunca. O uriașă descoperire a acestei perioade, cu extraordinare consecințe:
-un document al instituției, "adresă" sau contract, poate fi extrem de valabil și legal cu cel mult două semnături. Patru sau cinci dintre ceilalți foști semnatari sînt, de fapt, inutili... sau, cel mult, utili pentru altceva, dar nu pentru a semna un document care, legal, are nevoie de o singură (una) semnătură.
-rezultatele contează, iar nu timpul petrecut la birou. Imposibila evaluare pe bază de rezultate este realitate. Imposibila cuantificare a muncilor neprețuite (cum sînt cele de natură administrativ-contabilă) este realitate.
7.Dramele și tragediile individuale vor fi multe. Din păcate pentru foarte mulți oameni, aceste drame vor fi putut fi evitate dacă managerii acelor oameni ar fi avut competențele necesare pentru a înțelege lumea de astăzi, fundamental diferită de cea din urmă cu, să spunem, 30 de ani. Astăzi există internetul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu