Productivitatea tehnologiilor informaționale

Cele două mari utilizări ale tehnologiilor societății informaționale sunt utile în mod diferit organizațiilor culturale. Utilizarea productivă, care presupune realizarea și oferirea de produse/servicii culturale trebuie abordată diferenția, în funcție de domeniul de activitate culturală. Utilizarea pentru scopul generic de marketing este transversală și impune diferențieri minime.
Pentru început, să vedem ce folosințe productive pot primi tehnologiile informaționale contemporane.
1.În cazul muzeelor, putem avea: baze de date care conțin descriptori; fotografii; înregistrări video; holograme; realitate virtuală; imprimări 3D; aplicații și funcțiuni din categoria IoT (internet of things). Mixul tehnologic utilizat trebuie să satisfacă un set de cerințe, uneori, incongruente. Voi da un singur exemplu. Care este abordarea corectă în expunerea pieselor de patrimoniu? Originale, în condiții de conservare extrem de stricte? Replici fizice din materiale identice sau butaforie? Replici digitale de tipul hologramă sau realitate virtuală? Răspunsul la această trilemă nu este ușor și trebuie să țină seama de numeroase aspecte. Pe de o parte, este nevoia păstrării patrimoniului pentru generațiile viitoare. Cu cât este mai expus publicului, cu atât șansele de deteriorare sau distrugere cresc. Pe de altă parte, expunerea unei replici ar putea să reducă din realismul experienței de vizitare. Realitatea virtuală sau foto/videografia pot oferi, la rândul lor, accesul la detalii care, altfel, nu pot fi văzute. În același timp, tehnologiile digitale lărgesc extraordinar de mult bazinul de beneficiari. (Nu există impedimente pentru ca vizitarea digitală să fie monetizată.)
2.În cazul bibliotecilor, putem avea: baze de date și copii electronice ale unităților de bibliotecă pe suport fizic. Desigur, trecerea la lectura în context digital poate ridica probleme etice și medicale, în timp ce beneficiile conservării originalului și cel al disponibilității pe scară largă sunt indiscutabile.
3.În cazul organizațiilor de spectacole: avem, deja, experiența înregistrărilor audio-video și devine din ce în ce mai accesibilă tehnologia realității virtuale în timp real. În ultimul caz, poate exista un impediment, aplicabil, în egală măsură, și celorlalte tipuri de instituții: accesibilitatea și disponibilitatea tehnologiei la destinatar.
Deoarece în aceste articole nu-mi propun prezentări pe larg, las cititorilor mei plăcerea de a descoperi cum pot aplica, în mod concret, tehnologiile societății informaționale în activitatea instituțiilor publice de cultură.