Întrebări holteie

Se întâlnise cu diverși oameni care cărau cu ei tot felul de prejudecăți și idei preconcepute. Ba, o dată, se întîlnise și cu un nene care avea niște precupețeli care, fără să precupețească vr'un efort cît de mic, se apucase să-l convingă despre cum era cu epistemoligia gnostică a enciclicii monahului Paftaluță de la schitul Aburcatu'. Se întîlnise cu toți ăștia și rămăsese lipsit de dumerire, ca să nu zică nedumerit, despre judecățile sau conceptele de dinainte. La fel era și în ce privește cupețeala anticipatorie.

De atunci și pînă în seara, tooooot încercase să afle dacă oamenii ăia aveau niște judecăți pregătite cum se pregătește pachetul cînd te duci la serviciu și, cînd era nevoie de o judecată, ei scoteau din sufertaș o judecată gătită cum se cuvine și împachetată în șervețel. Era sigur că cel puțin unul din ăștia își făcea judecățile cu ceapă și muștar, iar vreo doi puneau usturoi, că așaaaa le puțea gura după ce ieșea din ea o judecată din aia, făcută de acasă.... Le puțea de parc-ar fi avut în gură cur de dihor supărat!

El n-avea nimic împotrivă să vină cu judecățile aranjate și gătite dinainte, în schimb, era neplăcut cînd băga de seamă că judecățile fuseseră gătite prost, fără legătură cu situația. El prefera să care cu el tot ce era nevoie pentru judecăți și să amestece, pe loc, ingredientele. Mai punea un praf de sare, mai o pudră de zahăr, niște piper sau scorțișoară, după caz și după gust, potrivea judecata ca să se îmbuce cu situația....

La fel și ăia cu ideile preconcepute. Parc-ar fi fost broască din aia care poartă, în niște cuiburi mici, de pe spate, mormolocii, după ce ies din oo. Sau, mai știi, or fi avut, acasă, idei mamă și idei tată, care se coțăiau ca apucatele și le dădeau lor idei gata făcute. Așa ceva i se părea și neplăcut și o formă de cruzime față de idei: bunăoară, dacă într-o zi oarecare nu se întîlneau cu o situație care să necesite o idee concepută în avans, ce se întîmpla cu ideea sau ideile pentru ziua cu pricina? Mureau ideile? Dispăreau? Gemeau și plîngeau în pumni fiindcă, concepute fiind, nu apucau să se nască? Trist, foarte trist, ce să mai! Ar fi meritat să le facă niște plîngeri pentru cruzimi față de ideile concepute și nenăscute, dar nu aflase unde se puteau face așa plîngeri. Fusese să se intereseze la protecția animalelor, dar ăia îi spuseseră că se ocupă numai de cîini, pisici și salamandre și că n-au idee cine se ocupă de idei. La primărie îi spuseseră să facă o petiție și să o depună la registratură, fiindcă merită să fie expusă în holul primăriei. Încercase și la o asociație pentru protecția păsărilor, dar ăia erau mai interesați să găsească rîme și omizi.

Pînă la urmă renunțase și rămăsese să aibă idei concepute și născute pe loc. Unele erau mai zdravene, altele mai rahitice, dar era sigură că nu rămîne cu idei pe stoc sau că are idei făcute de altcineva, idei părinți sau alte entități subtile și inefabile. Totuși, cel mai mult îl enervase ăla, lipsit de precupețeli. Prima dată era că nu era clar despre ce e vorba? Cupețeli făcute dinainte, ca prejudecățile sau ceva anterior cu pețeli? De cupețit sau cupețeli nu auzise și nu mirosise, de pețeli și pețit, da, dar n-avea nici-o noimă să aibă cineva de-a face cu atîta pețit dinainte. Ca să nu mai zică că nenea ăla îi și mîncase sufletu' în ziua aia. Una-două, domnu', domnu', domnu' Ifose, să știți că eu nu precupețesc nimic ca să fie fie omu' nemulțumit; Domnu' Isocel, spune ce ai nevoie și, pe cinstea mea, n-o să precupețesc cele bune oficii și interese ca să te servesc.

Pînă la urmă, rămăsese și fără dumerire cum o fi cu atîta precupețit și fără banii pe care îi dăduse pe un Brifcor, după ce pierduse un autobuz, încercînd să scape de ăla plin de neprecupețeli. Se pare că așa-i era lui scris, să i se întîmple situații care izvorau întrebări și să nu găsească răspunsuri pentru întrebările alea, rămase, pînă la proba contrarie, holteie.