-Care Nela?! A lu' Costică?!
-Aha, aha, de fie-sa, de s-a măritat astă toamnă...
-Eeeeii! Nu mi-ai povestit. Ce-a făcut?
-Știi că s-a dus după unu di pi la Pristol, l-ai văzut cînd a venit să o ia de acasă, că n-ai fost la nuntă...
-N-am fost, fire-ar să le fie de cap, că nici ei n-au fost la pomana de patrujdezile a lu' tătica! N-am fost și uite că trăiesc și așa!
-Eee, s-a dus după ăla, că așa au zîs ai lui, că fac casă în curte, să nu stea cu ai bătrîni, cum ar fi stat aici. S-a dus după el și după vreo lună a venit și a început să să plîngă la mumă-sa.
-Ei, lasă!... Așa de rău a ajuns? Că Nela să lăuda că ce băiat bun e gineri-su, că ce oameni de treabă sînt cuscrii, că ce bine au primit-o pe fată... Te pomeni că să despart și o avea și copil în burtă!
-Nu, că n-o bate, n-o ceartă nimeni, nu-i zice nimeni nici dă-te mai încolo. Stau pînă sara tîrzîu, glumesc, să uită la televizor, mai lucrează și el și ea, mai rîd cu ai bătrîni, să sîmt bine.
-Păi, și ce nu-i convine?
-Păi zîce că a bătrînă îi face în ciudă. În fiecare dimineață, pînă să să lumine, trece pe sub geamu' de la camera unde doarme ea, către cotețăle păsărilor și strîgă tare, su' geam: "RaaȚĂ!! RaaaȚĂ! Uși de-aci fire-a boalii să fii, te cocoțași pe coteț! RaaȚĂ!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu