Într-un fel obscur, eventul opac ca sticla sablată, Iftode se temea că putea fi dus pe o cale oțioasă, care să tulbure stabilitatea relativă a cugetării și postura de momîie șezînd pe scan. Negăsind explicații sau definiții pentru iștablișment sau eștablișment, încercase să priceapă, printr-o metodă deductiv-logică, la ce se referă oricare dintre cele două cuvinte. Pînă la urmă, 'ștablișmenturile astea se refereau la niște găști mai mari, de golani cu ștaif, care făceau legea, pe ici și colo. Cînd fusese copil și tînăr avusese și el cu niște 'ștablișmenturi din astea. Cele mai rele erau alea, ale copiilor cu mai multe curci în curte, care-și permiteau să facă și să desfacă tot felul de chestii pe islaz. Cel mai puțin îi plăcea cînd 'ștablișmenturile veneau și luau cartofii copți din gropile făcute de ailalți. De vreo două ori, se luase la bătaie cu niște băieți din 'ștablișmentu' de la deal și păpase o papară acasăăăă Boule! Tu știi cîte curci au ăia în curte? Și ce dacă ți-au mîncat cartoful?! Nu puteai să mai rabzi? Dacă vin părinții ălora la poartă, ce le spun?!
Mai tîrziu, cînd ajunsese la fabrică și abia se calificase ca sculer-matrițer avusese de-a face cu niște 'ștablișmenturi din astea. De cîte ori avea cîte-o idee de îmbunătățire a producției i se spunea Cine ești, tu? Sînt alții care se ocupă cu idei din astea. Uite așa, în loc să aibă în atelier un sistem automat de selectare a pilelor, le avea în lădițe fără fund. Ce era mai prost, era că 'ștablimenturile se răzbunau dacă avea idei de unul singur. Din cauza asta nu ajunsese maistru, fiindcă se apucase să facă instruirea unor ucenici fără să bage în seamă pe cei din 'ștablisment și îi luaseră și ucenicii și dreptul de a mai ajunge maistru. De scris, nu dădea nimeni scris că nu e bun de maistru, doar spuneau că e bun ca sculer-matrițer, muncitor calificat. Cu ceva timp pînă să plece în pensie, îi spusese un cunoscut că, dacă nu dă, o să primească ce nu vrea, fiindcă ăia se apără unii pe alții. Pînă cînd înțelesese ce trebuie să dea, fusese trecut pe lista de pensionari. Cînd se dusese pe la cadre, să afle ce și cum, îl trimiseseră la forțele de muncă Domnu' Iftode, dumneata ești un cadru de valoare. Du-te la forțele de muncă și vezi ce zic ei de ciocolata și de țuica asta. Se dusese și acolo dar ăia se supăraseră pe el Domnu' Zambilici, ne jigniți! Veniți dumneavoastră, pregătit cum se cuvine și vedem ce se poate face. Scosese din dulap cămașa a bună și costumul de coșciug și se dusese iar Domnu' Zambilici, știți, noi nu jucăm cu lucrurile astea, mai veniți, peste o lună și mai vedem. Se dusese, peste o lună, și îi spuseseră că nu putea avea pensie mai mare, că așa calculaseră, de la cadre, din fabrică, valoarea vechimii.
A povestit unui văr, șef de formație la un restaurant cum pățise el cu pensie și ăla rîsese, cu lacrimi, Mă, Iftode, pe ce lume ai fi trăit și tu! Tu n-ai învățat că, fără șpagă nu rezolvi nimic? Măcar să te fi făcut și tu, prieten, cu careva din iștablișment... altfel vorbeai cu ei! Rămăsese cu pensia mică și convins că toți vorbeau de șpaglișment, de găști care se înțelegeau pe șpagă. Mai era un cuvînt pe care nu-l înțelegea, dar cugetul, plictisit de atîtea explicații, îl lămuri dintr-una: șpagocrație, așa se spune. Îl lămuri și dispăru ca un duh .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu