Patrimoniul cultural nu valorează mare lucru pînă cînd e furat, dispare sau e distrus. Abia atunci (dar nu pentru multă vreme), se iscă mare agitație vorbindu-se de valori incomensurabile și prețăluiri în multe milioane de unități monetare. "Cad capete", politicienii sforăie cumplit acuze, angajamente și promisiuni, publicul general dă buzna să opineze.
Cînd au apărut tehnologiile digitale, foarte multă lume a răsuflat ușurată. Dintr-o dată, erau disponibile soluții magice, care sfidau chiar legile fizicii (atît newtoniene, cît și cuantice), iar o răsuflare ușurată s-a auzit pe toată planeta.
Tehnologia rezolva problemele cu resursele umane necesare pentru îngrijirea și paza patrimoniului cultural, rezolva și multe probleme financiare. Ba, chiar, tehnologiile făceau o joacă de copii toate tribulațiile referitoare la comunicarea patrimoniului. Vrăji digitale aduceau ubicuitate și disponibilitate permanentă și eternă pentru patrimoniul cultural.
În cele din urmă, sistemele eletronice de supraveghere și securitate s-au dovedit a fi una dintre vulnerabilitățile principale în protecția fizică contemporană a patrimoniului cultural. Sistemele eletronice au nevoie de bani pentru întreținere și înlocuire, au nevoie absolut permanentă de alimentare cu energie electrică și, mai ales, nu reacționează fizic atunci cînd un om le depășește.
Sistemele digitale de comunicare și punere în valoare au toate vulnerabilitățile sistemelor de pază, la care se adaugă încă un strat: la capătul celălalt al canalului de comunicare, destinatarul la rîndul lui trebui să dețină tehnologia necesară pentru a privi/asculta patrimoniului (nu mai vorbim despre competențele tehnologice necesare).
Să adăugăm costurile, în creștere, pentru păstrarea în actualitate a informațiilor digitale din urmă cu 25, 20 sau 10 ani. Patrimoniul cultural în formă digitală trebuie adus, permanent, la zi. Atît în ce privește echipamentele, cît și formatele.
Prin urmare, încotro? Ne permitem costurile prezente și viitoare pentru a rămîne în universul digital și pentru a lăsa tehnologiile de acest tip să ne păzească patrimoniul cultural? Deocamdată, cel puțin în Europa Unională, tehnologiile digitale nu par a fi un argument suficient de puternic pentru a renunța la realitatea fizică a patrimoniului și pentru a înlătura omul din apropierea acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu