Decizii investiționale și imobiliare de acest tip ar trebui anunțate doar după ce se face o analiză de perspectivă extrem de serioară. Motivarea acestei intenții de proximitatea noii clădiri cu cele în care este găzduit Festivalul Enescu mi se pare superficială și mult prea elitistă. Asta din punct de vedere, să zicem, cultural. Din punct de vedere urbanistic, nu există justificări raționale ci, eventual, vag emoționale.
Bucureștiul este un oraș profund dihotomic, cu adînci clivaje sociale, economice și funcționale. Din punct de vedere urbanistic, așa cum o spun mulți specialiști și o trăiesc, în special, bucureștenii, orașul este nefuncțional. De asemenea, este un oraș care nu poate fi comparat nici cu Londra, nici cu Parisul, nici cu Berlinul. Cea mai apropiată comparație ar putea fi Sofia, dar nici aceasta nu seamănă cu modul de desfășurare al Bucureștiului. Centrul orașului este aglomerat nu fiindcă sînt multe firme/instituții. Centrul este aglomerat fiindcă are străzi de concepție medievală peste care s-au așezat blocuri în care locuiesc foarte mulți oameni. Abordarea a fost urmată și în perioada socialistă, cu alei peste care stau blocuri. Toate capitalele europene (chiar și orașele mai mari din România) nu au acest specific. Acolo, locuirea este mai răsfirată, cu densități reduse per kmp. De aici, în București, problema traficului și parcărilor.
Infrastructura culturală a Bucureștiului este excesiv de discriminatorie. Practic, cu excepția Teatrului Masca, toate sălile de spectacole ale Bucureștiului sînt îngrămădite pe 5-6 kmp. Singurile săli în afara centrului au fost cele ale cinematografelor de cartier, dar astea au dispărut. Altele, mai noi, sînt cele ale cinematografelor din centrele comerciale (dar acestea nu prea pot găzdui altceva decît spectacole cinematografice). Ce-ar mai? Biblioteci? Sînt cîteva secții ale Bibliotecii Metropolitane, dar și astea nu au desimea necesară. Muzee? Deloc. Ai ieșit din zona centrală ai pierdut contactul cu cultura și/sau patrimoniul cultural (există o încercare, Muzeul Romilor, sau cum îi spune, dar e un pic ars) . Galerii și spații expoziționale? Zero sau improvizații cum sînt și sălile de spectacol de tipul Colectiv.
Prin urmare, continuarea unei politici de discriminare a periferiei urbane în favoarea centrului este o mare eroare. Mai adăugăm faptul că granițele orașului se extind, prin dezvoltarea de noi cartiere rezidențiale sau de îndesirea blocurilor de locuințe. În schimb, ministerul culturiii (prin vocea ministrului) se limitează la o viziune liniară și la o strategie primitivă de dezvoltare a infrastructurii culturale într-un oraș cu mari probleme de dezvoltare. Nu știu ce studii de nevoi și de impact s-au făcut pentru fundamentarea planurilor de dezvoltare culturală a Bucureștiului. Totuși, am bănuiala că aceste studii, corecte statistic, ignoră realitatea milioanelor de oamenii înghesuiți în blocuri și lipsiți, la propriu și figurat, de orizont cultural.
Experiența mea este a unui bucureștean care nu are mașină și care se înghesuie, abulic, în mijloace de transport în comun, care călătorește zeci de minute în autobuz, metrou sau tramvai. Un astfel de bucureștean nu prea își permite costum și papion cînd se îndeasă cu alte zeci într-un troleibuz. O astfel de bucureșteancă nu are cum să fie elegantă, pe tocuri și cu o haină de calitate, într-un același troleibuz. Iar dacă evenimentul cultural se termină la ora 22.00 (cum se termină, de obicei) atunci lucrurile devin și mai delicate, cu întoarcerea acasă. Dacă evenimentul începe mai devreme de ora 19.00 (de multe ori și așa e prea devreme), atunci nici bucureșteanul și nici bucureșteanca fără mașină nu vor ajunge la timp.
Se poate spune că mă înșel, fiindcă în București sînt aproape 1 milion de mașini la mai mult de 2 milioane de oameni. Cei care spun asta confundă statistica cu realitatea. Locuitorii din cartierele de vile (noi și vechi) au chiar și 3 mașini/ familie. Statistica nu spune, întotdeauna, asta. Dezvoltarea infrastructurii culturale a unui oraș cu pretenții de capitală (eventual culturală și eventual europeană) trebuie, este obligată să privească în viitor, pe un orizont de, măcar, 25 de ani. Există, puse în practică, concepte cum ar fi: orașul multipolar, regenerare urbană, democratizarea culturii, creștere economică prin cultură. Au fost acestea studiate? Au fost acestea vizitate? Se pare că nu.
Mă opresc aici, îndemnînd pe acest ministru al culturii, așa cum am îndemnat și pe alții (atunci, mult mai direct) să meargă și să trăiască viața omului de rînd. După aceea, după ce va cunoaște, cu adevărat, realitatea din teren (diferită de statistici și de hărți), s-ar putea să nu mai aducă în spațiul public idei tîmpite. (nu, nu pot și nu vreau să fiu elegant).
Completare la articolul inițial:
Este adevărat că Ministerul Culturii are un teren în zona Guvernului. La fel de adevărat este că acel teren ar putea primi o utilizare imobiliară (acum este un fel de nano-pădure) în mijlocul orașului. Totuși, întreaga zonă este o zonă aglomerată, care se va aglomera și mai mult odată cu finalizarea clădirii de birouri de peste drum. Să mai adaugi o clădire, în care mai și vrei să intre mii de oameni, nu va face decît să conducă la o imagine de clădiri puse în straturi. Pledoaria mea (și critica) urmăresc sprijinirea unor idei de spațiere e ofertei culturale, de deschidere a perspectivei. Sînt ferm convins că acel teren poate primi o destinație culturală mult mai prietenoasă cu mediul și cu bucureșteanul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu