nici căldura sînului nu mă va-mbia.
Vinul, de-acum, ca blestemul de amar,
bucuria de-a mai rîde va-neca
Oglinzile uita-vor amintirea chipului tău
nici ochii tăi nu mă vor mai veseli.
Un ciob, rămîne, amintire peste hău,
să-ngroape bucuria de a fi.
Urma pașilor tăi, pierdută în suflare de vînt
mă cheamă, spre larg s-o urmez.
M-apropii, dar marea o-ascunde urlînd,
în neant rămîne să mai crez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu