miercuri, 13 decembrie 2017

Îndoiala

Cînd voi zîmbi, ființa ta va fi cuprinsă
De toate sclipirile pe care roua
Le poate imagina, de sete, nestinsă.
Iar asta va fi doar lumea a noua.


Rîsul meu, ploaie de vară lăsată
Peste aripile întinse să preia
Bucuria de primăvară curată.
Cu aceasta, a noastră e lumea a treia.

Dezlănțuită, viața mea sălbatică
Se-așterne cald și moale căpătîi,
Infinită, iubire magmatică
Și-atunci, vom ocupa lumea di-ntîi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu