Zece, cîte degete chipul îți cuprind.
Zece, într-o clipă, bătăile de inimă sînt,
Tot zece, chipuri îți desenez în gînd.
Cînd mă înalț, pe prima o număr,
Cu tine, într-un univers de flori.
Mînă în mînă și umăr lîngă umăr,
S-ascundem tremuri și fiori.
Zarea a doua, frunțile le scaldă,
În rouă și taine, sub aripe de nor.
Suflare fierbinte și inimă caldă,
Se-ngeamănă din același dor.
Pe-o cale improbabilă, să pășim
Cu tălpile goale, în cerul al treilea.
Tăceri primitoare să găsim,
Unde nici visele nu vin adesea.
Pînă la șapte, cerurile sînt trepte.
Le urcăm, fără să privim îndărăt
Rămîn, în urmă, urlete și șoapte
De la pizmașii cu negru cuget
Zarea a opta, dacă o privim întors,
Eternitatea-ncepe să se deschidă.
Tot ce-am trăit e departe, jos.
O altă viață-ncepe să se aprindă.
Cu zările care ne-au mai rămas,
Ne-nvelim. De stele încălziți,
Cu veșnicia sta-vom la taifas,
Împreună, pururea, hărăziți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu