Cad plutind ușor, peste-acest Pămînt,
Ne-acoperă, cu dezvelirea trupurilor,
Cu șoapte ca mîngîierea unui gînd.
E iarnă, iubito, e iarnă și-i cald,
Un foc năpraznic arde în noi,
Cu flacără moale ca un fald,
Sîntem unul, împletit din doi.
Cu aripi de înger ne-nvelim,
În noaptea asta ne-ntîmplată.
Ne stingem, murim și-nviem
Într-o viață cum n-a fost vreodată.
Nimic nu tulbură căderea lină
A lumii cerurilor de dincolo.
Nici gheața nu poate să ne țină
Să fugim spre luna cu halo.
N-am fost, să fim nu e modru,
Doar îngerii cu moartea lor
Ne-ngroapă în moale cadru,
Dincolo de valea suspinelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu