Și-n mine trăiește-un sihastru.
Florile mele, cu gheață-nfloresc,
Cînd totul se stinge, doar ele mai cresc.
De unde ardoare și trăire fierbinte,
Cînd geruri îmi freamătă-n minte?
De unde mirosuri de reavăn
Cînd viscolul strașnic mi-e reazem?
Turbată furtună și lupii cei mari
Îmi urlă în țeastă cu urlete tari.
Tandrețe, gingașă plăcere
Se pierd în amorțita durere.
Toți fluturii primăverii s-aduni
Nu poți s-acoperi recile genuni.
Nici să fii mai mult de-un gînd,
Viața ce ești, în iarna ce sînt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu