Poți s-o faci, după vrere cum îți e.
Prea goală e să nu cuprindă,
Cu suflet să se-aprindă.
Din mine atît a mai rămas,
O umbră rătăcită, de pripas.
Nu mă supăr, poți s-o iei
Și s-o faci așa cum vrei.
Probabil, acolo, undeva,
Bucăți din mine, or mai fi ea.
Nu merită găsite, nici căutate
Bucățile din mine sînt sparte.
Asta este tot ce mai poți avea,
Atît, lîngă tine ar putea să stea.
Să nu cauți, să nu iscodești
N-o să-ți cînd pe sub ferești.
Nici amintire nu mai sînt,
Doar o umbră, pe pămînt.
Restul...restul a murit
Și nu mai este de găsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu