Interacțiunea managerilor cu procedurile variază între (un aproape total) dezinteres și implicare (totală și egoistă). Ambele extreme sunt eronate și dovedesc, după caz, a) un stil foarte autoritar de conducere sau b) incapacitatea de a cunoaște și conduce subordonații.
De fapt, procedurile au utilitate maximă în situații limită, cum este, de exemplu, intenția concedierii unui salariat. Succesul sau insuccesul unui astfel de demers stă în proceduri. Nu în dreptate, ci în justiție, iar justiția înseamnă proceduri.
Abordarea impecabilă a procedurilor permite "execuții" fine ale salariaților incomozi, neplăcuți, contestatari, leneși sau nepotriviți.
Chiar și atunci când între manager și unul sau mai mulți salariați există relații personale apropiate, dacă între ei nu este și o relație familială foarte apropiată (maritală, parentală, cel mult fraternă), este foarte posibil ca relațiile profesionale să ajungă, la un moment dat, într-o stare de conflict. Iar conflictul profesional se soluționează conform procedurilor.
O notă pentru cititorii mei care NU sunt manageri: probabilitatea ca cel care vă conduce să vă "ia la ochi" este foarte mare chiar și numai fiindcă nu purtați șapcă sau dacă e șapca strâmbă. Obișnuiți-vă cu ideea și bucurați-vă că nu lucrați în mediul corporatist.
Procedurile sunt, în primul rând, sistemul de referință al funcționării organizației, sunt manualul de utilizare. Deoarece organizațiile nu sunt mașini de spălat produse în serie, nici procedurile nu pot copii ale unui același manual.
Am putut vedea, de mult prea multe ori, manuale de muzee mici aplicate în muzee mari sau manuale de teatre copiate după manuale de filarmonici. Este evident, că o copie de manual nu se potrivește la o mașinărie diferită.
Procedurile trebuie să fie înțelese și cunoscute, în primul rând, de manager. De aceea, managerul trebuie să aibă minime cunoștințe de (enumerare incompletă): achiziții publice, drept, finanțe publice, SSM, PSI, IT, mecanică, șoferie, alimentație publică (dacă are în administrare sau închiriat un spațiu de alimentație publică).
Procesul de elaborare a procedurilor trebuie să se realizeze cu informarea ȘI consultarea salariaților. Implicarea liderilor de sindicat sau a reprezentanților salariaților nu este suficientă (mai multe informații despre asta puteți afla lecturând legislația muncii) (sau plătind un contract de consultanță ).
Procedurile trebuie să reflecte realitatea organizației în care se aplică ÎN PREZENT.
Procedurile sînt exact atât de stufoase și numeroase cât sunt adecvate. Niciodată mai mult și niciodată mai puțin. Am văzut o organizație cu 63 (șaizeci și trei) de proceduri. Managerul cunoștea existența a vreo 10. Salariații de execuție știau până în 5. Organizația respectivă putea fi caracterizată doar ca un fel spital de nebuni, funcționând dintr-un fel de inerție.
Procedurile trebuie aplicate FĂRĂ COMPROMISURI începând cu managerul. Această regulă este cel mai dificil de respectat în cultura noastră. Doar un exemplu: mașina instituție nu are ca misiune taximetria în beneficiul managerului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu