Manager sau organizație?

De ce este discutabil semnul de egalitate între evaluarea managementului și evaluarea organizației publice de cultură? Chiar dacă nu este evident, acțiunile și rezultatele managementului nu sunt și nu pot fi congruente cu activitățile și rezultatele organizației. Pentru început, o să mă refer la evaluarea organizațiilor. În primul rând, este important să înțelegem că organizațiile din domeniul larg al culturii nu sunt asemenea, iar aceasta înseamnă că și evaluarea lor trebuie să fie realizată în mod diferit. 

Organizațiile care oferă o cultură efemeră, care se epuizează odată cu receptarea acțiunii culturale sunt mult mai susceptibile să fie evaluate cu instrumente specifice cererii și ofertei. În cazul acestor instituții, performanța poate fi asociată ușor unor criterii de evaluare calitativă. O nuanță importantă în ceea ce privește evaluarea calitativă este dependentă de caracterul subiectiv al calității. De aceea, ca în cazul oricărei oferte care este apreciată calitativ, evaluarea succesul ofertei este una indirectă. Succesul unei piese de teatru (și performanța organizației asociată cu acest succes) se poate evalua mecanicist (număr de bilete vândute) sau cu indicatori calitativi (percepția publicului). Deoarece crearea și aplicarea unor instrumente de măsură a percepției sunt intreprinderi dificile, putem aprecia că indicatorul cantitativ este adecvat pentru a măsura, indirect, calitatea.

O bibliotecă, pe de altă parte, are un tip de ofertă care poate fi evaluată mult mai ușor folosind indicatori cantitativi. Biblioteca în primul rând păstrează cultură, deosebindu-se de arhivă prin oferirea acestei culturi către publicul larg. O bibliotecă este meritorie dacă reușește, în primul rând, să păstreze cultura pe care o are, respectiv dacă are capacitatea de a o dezvolta în termeni cantitativi. Raportarea principală la numărul de utilizatori de servicii de bibliotecă duce, foarte ușor, la neglijarea capacității de a păstra o parte foarte importantă din memoria umanității.

Muzeul, pe de altă parte, se plasează undeva între cele două organizații amintite anterior. Performanța unui muzeu trebuie privită și înțeleasă atât cantitativ, cât și calitativ. Primatul uneia dintre cele două abordări are efecte negative semnificative asupra performanței generale a întregii activități.

Totuși, deși organizațiile culturale sunt diferite, performanța unui manager de muzeu nu ar trebui evaluată diferit de cea a unui manager de teatru sau de bibliotecă. Managementul este unul singur.

În articole viitoare mă voi opri asupra unor teme care privesc erorile în analiza planificării, utilitatea criteriului proporționalității în evaluarea performanței și voi încerca să răspund unora dintre întrebările formulate de cititori.