joi, 19 martie 2020

(Micro)politica organizațională

În articolul anterior, aminteam despre sferele de influență existente într-o organizație. Ele sînt o componentă importantă și inevitabilă a culturii organizaționale. 

Un șef este interesat de un singur lucru: ca sferele sau circuitele de influență să îi fie supuse. Mai mult, un șef va face totul ca acele sfere de influență, în care interacționează subordonații lui, să fie într-un conflict permanent, astfel încît subordonații să fie ocupați cu gestionarea acestor conflicte și să ignore relația defectuoasă cu șeful sau autoritarismul șefului.


Un lider sau un manager bun vor încerca să cunoască grupurile care generează sfere de influență. Mai mult, va face tot posibilul să nu interfereze cu aceasta și să nu facă parte din acestea. Dacă nu reușește cunoașterea circuitelor de influență se pot întîmpla cîteva lucruri, majoritatea neplăcute:
-să fie "săpat". În majoritatea organizațiilor există cel puțin o persoană care să se considere îndreptățită să ocupe locul din vîrful piramidei. Asta nu este un lucru rău. De fapt, poate fi un factor motivant extrem de puternic pentru lider/manager. Din păcate, de foarte multe ori, acest pretendent nu este o opține de înlocuire reală. "Săpatul" poate să pornească din exterior, iar un subordonat să fie, de fapt, un instrument inocent. Asta se întîmplă atunci cînd liderul/managerul duce organizația într-o zonă de perfomanță care deranjează în diferite alte zone din verticala sau orizontala domeniului în care funcționează.
-încrederea care i s-a acordat să fie erodată. Interacțiunile dintre subordonați nu sînt, întotdeauna, non-conflictuale. Oamenii sînt diferiți, iar grupurile pe care le formează sînt, de multe, fundamentate pe interese variabile. Unii vor fi interesați, la un moment dat, de bani, iar alții de evoluței profesională. După o vreme cele oameni din cele două grupuri formează un al treilea, interesat de vacanțe pe banii organizației. Dacă liderul nu știe ce-i interesează pe oamenii din subordinea, atunci va fi perceput ca fiind, eventual, "monarh tolerant" care nu merită să ii fie acordată încredere.
-să nu cunoască liderii de nivel secund. De ce sînt unii subordonați "portavocea" celorlalți? De ce au părut portavoci noi? De ce și cine întreține conflictele? Incapacitatea sau dezinteresul cunoașterii liderilor de nivel secund înseamnă necunoașterea resurselor valoroase și neutilizatea lor. Practic, dacă managerul cunoaște liderii de nivel secund, va ști cu cine să interacționeze cu cele mai mici eforturi și costuri, pentru cele bune rezultate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu