Impactul societății informaționale

Impactul tehnologiilor societății informaționale în activitatea instituțiilor publice de cultură din România variază destul de puțin, undeva la baza potențialului acestor tehnologii. În general, pe baza interacțiunii directe cu multe și variate instituții publice de cultură, pot afirma că aceste instituții se înscriu în media întregului sistem instituțional public.

-internetul este folosit ca platformă pentru saituri web și pagini Facebook. Conținutul este, practic în totalitate, specific generației web 1.0. Încă nu putem întâlni platforme ale instituțiilor publice care să faciliteze crearea de conținut de către public. Acesta din urmă are rezervat, încă, un rol pasiv, de receptor al unei oferte predefinite. Utilizarea instrumentelor disponibile în internet pentru cercetarea audienței are, încă, o pondere redusă. Din multe puncte de vedere, se poate aprecia că operatorii culturali publici (și nu doar) au rămas încremeniți în trecutul societății informaționale
-în mod nejustificat și total contraproductiv, patrimoniul cultural este apărat "cu ghearele și cu dinții" de acțiunea echipamentelor de înregistrare audio-video ale vizitatorilor. Ca notă personală, se întâmplă să fiu amuzat citind avertismente referitoare la taxa de filmare sau văzând salariați ai instituției care atrag atenția câte unui vizitator care folosește un aparat de fotografiat în timp ce, în jurul acestuia, alți vizitatori folosesc cu mare succes (și cu bliț) telefoanele mobile performante
-echipamente (încă performante) rulează aplicații sau înregistrări realizate cu mulți ani în urmă. Pentru vizitatorii "experimentați", totul pare o bifă pe o listă de acțiuni. Doar dacă ne gândim la filmulețe de prezentare care arată fațade din urmă cu 10 ani, imposibil de recunoscut după o restaurare sau o toaletare agresivă a arborilor de pe stradă sau din curte.
-mare parte din personalul instituțiilor publice de cultură poate fi caracterizat ca analfabet informațional. Această realitate poate fi constată observând, de exemplu, pagini web scrise în limba română, dar fără diacritice, informații în platfoma Facebook difuzate în contratimp sau ignorând comportamentul în social media al publicului (intervale orare; limbaj; asocierea imagini-text etc.)

Una dintre bătăliile constante ale instituțiilor publice de cultură este pentru atragerea publicului, care reprezintă rațiunea de a fi a acestora. Totuși, pentru foarte multe instituții, bătălia pare pierdută. În unele cazuri, fiindcă publicul se află în altă parte în universul virtual (copiii și tinerii). În alte cazuri, fiindcă publicul încă nu a ajuns în universul virtual (seniorii).
Notă: ca și în cazul relațiilor sociale în care sunt incluse instituțiile și acest subiect este foarte posibil să atingă unele sensibilități. De aceea, am evitat particularizări și voi evita acest lucru și în articolele viitoare.