Managerul vs. societatea informațională

Existența, în sine, a unei extraordinare diversități de tehnologii ale societății informaționale nu este suficientă pentru a asigura succesul organizației culturale. Cum, la fel, nu asigură succesul managerului. Pentru ca aceste tehnologii să aibă efecte pozitive reale asupra organizației, managerul este factorul critic.

În primul rând, managerul trebuie să cunoască care anume tehnologii sunt disponibile. Ideal ar fi ca managerul să aibă și capacitatea utilizării acestora. Totuși, este suficientă cunoașterea dublată de înțelegerea capacităților și posibilităților de utilizare. Am putut vedea situații în care managerii acordau mult prea puțină importanță (sau deloc) tehnologiilor informaționale. Gradul de interes este inegal și privește fie soluțiile tehnologice „populare” (sait web sau Facebook), fie inițiative strict punctuale corelate cu dorința de a fi „prima instituție” care pune în practică o anumită tehnologie. A doua situație impune o atenție specială, deoarece dovedește, cu adevărat, că managerii respectivi nu înțeleg că efectul pozitiv al tehnologiilor informaționale se produce în timp. Tehnologia utilizată în cadrul unui proiect (de exemplu, o hologramă sau camere video purtabile) ar trebui să devină un loc comun în activitatea instituției, așa cum este pagina de internet sau contul de Facebook. De fapt, în unele cazuri, provizoratul tehnologiilor „de graniță” este vizibil și prin locul ocupat în spațiul organizațiilor, respectiv lipsa unei viziuni integratoare. Golirea unui loc pentru un panou interactiv, pentru ca locul respectiv să fie reumplut cu altceva după terminarea proiectului, nu înseamnă că organizația este una contemporană. În astfel de situații, obișnuiesc să mă uit cu un ochi critic și un zâmbet amuzat către managerul care afișează o anumită doză de infatuare: „vezi ce am făcut?”. Răspunsul nerostit este sec: „Ce?!”.