-cultura instituționalizată din România NU este o afacere. Aceasta este o afirmație cu nuanțe. Puținii colecționari care închiriază muzeelor unele colecții par a face afaceri cu o marjă de profit rezonabilă. (nu-mi cereți să dovedesc astfel de afirmații, fiindcă, în cazul meu, chiar sînt aplicabile clauzele de confidențialitate. dacă vă interesează subiectul cereți, în mod oficial, informațiile dorite) Cele mai multe afaceri culturale sunt cele din artele spectacolului. (este o afacere și actorul care obține majoritatea veniturilor în afara contractului de muncă. tot afacere este și în cazul regizorului-manager care folosește dreptul legal de a monta în propriul teatru.)
-salariatul cu contract de muncă dintr-o instituție publică nu poate fi plătit potrivit performanței. De altfel, performanța în domeniul culturii nu este "unică": bibliotecarul are o performanță diferită de muzeograf, iar cei doi, diferită de actor sau dansator.
-performanța managerului este confundată cu performanța organizației. Pare normal, dar nu este. Sistemul de management din prezent (inutil de stufos și cumplit de unilateral - fiindcă are a face doar cu artele spectacolului) pune egal între ce are de făcut organizația și ce are de făcut managerul. Ca observație: știți de ce managerii băncilor sau altor mari corporații primesc prime indecent de mari? Fiindcă obiectivele și rezultatele lor sunt DIFERITE de obiectivele și rezultatele organizațiilor pe care le conduc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu