Performanța organizației

Înainte de a reveni la performanța managerului, o să mai rămân, preț de câteva articole, la nivelul organizației. Pentru început subliniez o eroare freventă, atât în planificare, cât și în evaluare: confuzia între elementele mediului intern și cele ale mediului extern. Evitarea acestei confuzii se poate face foarte ușor: orice cauză a unui set de fenomene care NU poate fi controlată DIRECT de organizație este în mediul extern. Păstrarea confuziei conduce la uriașe erori, atât în planificare, cât și în evaluare.

Mai departe, ne întrebăm: CE este performanța unei organizații?! Răspunsul se duce în două direcții: performanța așteptată și performanța (sau contraperformanța) depășită. Este performanță așteptată obținerea rezultatului așteptat. Aceasta înseamnă că, aritmetic (și contabil) avem un sold zero (am obținut o valoare a activității egală cu utilizarea planificată de resursă). Acesta este nivelul minim de perfomanță pe care îl dorim din partea organizației. Conceptul îl găsim în legislație sub denumirea "program minimal". Abia de aici încolo începe discuția. Dacă și cum se poate realiza o recompensare a performanței depășite. 

Până în urmă cu câțiva ani, exista o formă indirectă de recompensare a performanței depășite, prin intermediul posibilității de utilizare a excedentului de venituri proprii în anul fiscal următor. În prezent, nici această posibilitate nu mai există. Prin urmare, la nivel larg, sistemic, răspunsul la întrebare "dacă" este unul pozitiv. Mecanismul veniturilor proprii a fost unul funcțional și (frecvent) motivant în sine. Un alt mecanism, de natură legislativă, care să permită creșterea finanțării publice pentru performanța depășită cred că este, cel puțin pe termen mediu, utopic. Pe de altă parte, apare o discuție interesantă, respectiv dacă este aplicabilă o sancțiune (prin reducerea finanțării publice) pentru contraperformanță. Aparent, sancțiunea pentru rezultat negativ ar trebui să fie firească. Totuși, trebuie avut în vedere că o astfel de sancțiune ar afecta, în primul rând, însăși cultura. Un astfel de mecanism sancționator ar trebui analizat cu foarte multă atenție.

Situația din prezent, în care contraperformanța nu este sancționată, iar performanța depășită nu este recompensată este, în sine, demotivantă. Poate că organizațiile profesionale (și sindicale) ar trebui să se concentreze asupra acestui aspect în discuțiile cu autoritățile legiuitoare.