vineri, 16 februarie 2018

Cînd răsare noaptea

Soarele plutește peste albastru,
Un fel de intruziune sălbatică,
A vieții din galbenul astru,
Peste lumea netedă, acvatică.

Uneori, cam o dată într-un an,
Soarele tace, cu capul plecat,
Iar luna lucește, chemare în van.
Cerul e gol, de culoare secat.

În capcana stearpă și netedă
Stelele lucesc și tremură calm
Sub sticlire, iarba e veștedă,
Iarna tăcută, cîntă un psalm.

Cromatica, în lume, e mută,
Un fel de neant de nesunet,
Iar noaptea, din lacuri, căzută
Răsare-n sclipire și zîmbet.