Cu trup subțire, suflare de nebun,
Rupe și aruncă ce-a mai rămas din vară,
Frunze-ndeasă-n colțuri și le duce de pe drum.
Peste munți sîlhui se ridică și se-aruncă,
Năprasnic, cu întunecimi adînci,
Din tot ce-i viu, vlagă și trăire-alungă.
Vestitor pe sub cer, peste brazi și peste stînci.
În urma lui, cu gheara ascuțită, lungă
Printre creste, peste văi, zgrepțănînd
Cu gheare reci, se agață și se-aruncă
Iarna, cu mirare-nceată fulguind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu