Cîteodată, se întîmplă să aibă miros
De paie din claie și de stele
Din tot Carul Mare.
Păsările-s mute, greierii tac
Doar suflarea-ți se-aude,
Strecurată printre buzele ude,
Rătăcită-n tomnaticul iatac.
Încet, strecurați printre aștri,
Cădem în cer, umezi de rouă
Legănați de luna cea nouă
Lîngă îngerii albaștri.
Ne arde flacăra din frunze,
Pîrjol ne este pe buze
Bubuie tare în tîmple
Furtuna verii care trecu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu