Un fel de intruziune sălbatică,
A vieții din galbenul astru,
Peste lumea netedă, acvatică.
Uneori, cam o dată într-un an,
Soarele tace, cu capul plecat,
Iar luna lucește, chemare în van.
Cerul e gol, de culoare secat.
În capcana stearpă și netedă
Stelele lucesc și tremură calm
Sub sticlire, iarba e veștedă,
Iarna tăcută, cîntă un psalm.
Cromatica, în lume, e mută,
Un fel de neant de nesunet,
Iar noaptea, din lacuri, căzută
Răsare-n sclipire și zîmbet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu