Se luptă iarna, viscolul și teroarea
Cu viața, cu viul, cu gîndul necuminte.
Se luptă privirea seacă și mirarea.
Pe cealaltă parte a nopții, rătăcit,
Ace de gheață îmi urlă în vene,
Întunericul, peste ochi, taie ascuțit.
Zile mai sînt, nu mai este vreme.
Trandafirul, acela, cu obrazul fin,
M-a mîngîiat, cu petala în cădere,
Și sînge a păstrat, în vîrf de spin.
Dintr-un suspin rămîne o amintire
O fiară urlă, geme, mușcă și se zbate,
În cușcă de dorințe se zdrobește,
Lovită cu mîngîieri și cu șoapte.
Universul rămîne o mare de liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu